
Când nu scriu cod, sunt pasionat de fotografie și vizual. Iubesc mersul pe două roți.

După un an și jumătate de pandemie, țările lumii caută soluții pentru a face școlile mai sigure împotriva amenințării Covid. Cele mai multe state europene vor să-i aducă pe toți copiii la școală în noul an, cum este Italia care pregătește un program pentru transport în comun adaptat orarului școlii. În Marea Britanie, profesorii vor clase mai bine ventilate. Iar în India, copiii care au devenit orfani în pandemie vor primi o sumă lunară până împlinesc 25 de ani și educație gratuită. Mai puțin norocoase, țări precum Mozambic, care se zbat de ani de zile în sărăcie, nu știu cum aducă mai mulți copii la școlile puține și adesea greu accesibile.
De la Școala de vară SOS din Prahova, internetul a păstrat în memorie în special dansurile Dianei Șoșoacă pe ritmurile piesei „Kibori”. O foarte mică parte. Școala SOS a însemnat discursuri de multe ore despre „valorile legionare” sau naționaliste și din când în când, scandări „Free Palestine”. Am fost în primele două zile la Școala de vară SOS România, organizată în Prahova, și îți spun cum a fost.
Pentru a afla ce impact a avut închiderea școlilor asupra educației, sănătății și stării de spirit ale elevilor, The Conversation a efectuat un sondaj la care au participat 200 de profesori din școlile primare din Țara Galilor. Printre măsurile propuse de ei au fost: concentrarea pe starea de spirit a elevilor și profesorilor, mai puțină presiune pe note și topuri ale școlilor în funcție de performanțele copiilor, o linie telefonică de suport pentru părinți și îmbunătățirea infrastructurii pentru școala online.