
Când nu scriu cod, sunt pasionat de fotografie și vizual. Iubesc mersul pe două roți.

Pentru Vlad Ștefan Oros, elev la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Timișoara, vacanța de dinaintea clasei a XII-a a fost prilejul de a demonstra că poate fi cel mai bun din lume. Și-a început vara cu o medalie de aur la Olimpiada Internațională de Fizică, unde a reușit să obțină cel mai mare punctaj din Europa. A urmat o medalie de argint la Olimpiada Internațională de Lingvistică, iar, la finalul lunii august, elevul a reușit să se claseze pe primul loc în lume și să obțină medalia de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică. Vlad a vorbit pentru Școala9 despre motivația de a participa la olimpiade, despre strategiile pe care le folosește în pregătirea sa, dar și despre importanța conectării cu oameni care îi împărtășesc pasiunile.
Andra și Alex Cazacu au trei copii de doi, cinci și șapte ani. Cel mare a urcat prima oară într-un avion la 7 luni, iar cea mică era în primul ei zbor la 2 luni deja. S-au obișnuit cu viața nomadă despre care părinții spun că le dezvoltă celor mici abilități prețioase: dacă iau masa la un restaurant, își exersează cunoștințele de matematică și limbă engleză, când vizitează o rezervație, învață noțiuni de geografie. În plus, în drumurile lor dese, învață „responsabilitatea față de mediu, respectul, libertatea, integritatea, curajul și încrederea în forțele proprii”.
Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”