Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
OP-ED. Un molotov emoțional, arzând frenetic, îți asuprește privirea și te pune la pământ. E ușor bizar că te-a ales fix pe tine. E unul dintre sutele găsite în vortexul de vise și explozii ale liceului, facultății sau primelor zile de muncă din viața ta. E ceva ce te face să gândești că abia acum te schimbi și că, poate, doar poate, va exista un viitor în care vei avea o imunitate la astfel de lovituri.
Incendiul de la Spitalul Județean Piatra Neamț, în urma căruia 12 persoane au murit și cinci sunt grav rănite, ridică semne de întrebare cu privire la securitatea la incendiu și din școli. La sfârșitul lunii octombrie, cu o săptămână înainte ca toată țara să treacă la învățământul online, acoperișul unei școli din comuna Sâncel, județul Alba, a luat foc în timp ce elevii erau la ore. Școala 9 a cerut Inspectoratului General pentru Situații de Urgență situația autorizațiilor la incendiu în școli și a aflat că în ultimii doi ani au descoperit peste 33 de mii de „deficiențe“.