În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Ramona și Mihai Dănăilă sunt părinți pentru Albert și Ayola, angajați full time ai unor companii multinaționale și doi oameni pasionați de călătorii. Au posibilitatea de a lucra remote, de oriunde vor ei, din tren, mașină, de pe plajă, sau chiar dintr-un vârf de munte. Laptopul le e prieten permanent. Și nu și-au refuzat pasiunea pentru călătorii după ce au devenit mamă și tată. Fac înconjurul lumii în patru și își doresc copiii lor să devină „copii ai lumii”.
Majoritatea faptelor violente sunt comise de persoane de sex masculin, o arată cercetările. Ca mamă și consilieră de parenting preocupată de sănătatea mintală nu pot să nu mă întreb ce putem face ca băieții noștri să nu devină agresori. Ce pot tații face ca băieții lor să nu fie agresori. Despre asta am discutat cu Gabriel Oancea, sociolog și criminolog cu o carieră de peste două decenii în domeniul corecțional.