Un fost învățător este primarul ales cu cel mai mic număr de voturi din România, 126. Dar și cu unul dintre cele mai mari procente: 84%. Comuna Bătrâna, Hunedoara, nu mai are școală din 2002. Ultima generație pe care Radu Herciu a dus-o până la clasa a patra număra trei elevi. A fost învățătorul școlii din sat timp de 24 de ani și de 20 este primar. Inima i-a rămas însă la catedră, la copiii lui cărora „le-a pus creionul în mână” și care toți sunt plecați astăzi din micuța localitate de munte.
Elevul Mădălin Ghiuler mergea șase kilometri pe jos, prin pădure și pășuni, din satul Mahriu, Vrancea, până la școala din comună. Ajungea rar nu doar din cauza distanței, ci și pentru că nu era deloc motivat. Abia la liceu, un colegiu tehnic din Focșani, a prins drag de învățătură. „Fie ultimul din bancă, fie primul din bancă, fie cel blond, fie cel brunet, toți trebuie priviți la fel și integrați”, spune astăzi tânărul de 26 de ani, profesor de matematică la Liceul cu program sportiv din Focșani. Știe că el a fost excepția, fiindcă regula sunt elevii care umplu statisticile Ministerului Educației la capitolul abandon școlar. Iată povestea sa, cum a relatat-o acesta pentru cititorii Școala 9.
De opt ani, Finlanda iese pe primul loc în topul global al fericirii. Nu e o fericire de sărit în sus de fapt, e satisfacție cu privire la propria viață. Au cifre bune la educație, sănătate, calitatea vieții per total. Sunt triști totuși că n-au mai câștigat Eurovision demult. Da, stau bine și la umor. Când redevin serioși, îți zic și de celelalte îngrijorări care îi frământă cât să le studieze și să facă reforme pentru ele. Iată ce am aflat despre „infrastructura fericirii finlandeze”, în cele trei zile în care am vizitat Oulu, un oraș aproape de cercul polar, și Helsinki!