„Nu e de profil real”, „nu gândește logic”. Etichetele vin repede pentru elev, dar și pentru profesor: „de ce n-a făcut cu elevii mai multe tipuri de probleme?”. Nici părintele nu scapă: „de ce nu ați făcut probleme acasă cu el?”. Mai rar ne întrebăm dacă elevul a fost învățat cum să citească un enunț științific.
Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...
Dacă într-o problemă de mate înlocuiești „se dă un paralelipiped” cu „Avem o casă cu dimensiunile…”, s-ar putea ca mai mulți copii să rezolve corect. În același timp, dacă îi pui să socotească bani, s-ar putea ca elevii cu probleme materiale să aibă rezultate mai slabe. Psihologul evoluționist Willem Frankenhuis vrea să vadă cum ar putea fi ajustate evaluările de la școală ca să măsoare abilitățile tuturor elevilor.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
