12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?
Zsuzsanna Kacso este specialist în construirea păcii și transformarea conflictelor, cu experiență în zone tensionate din Cambodgia, Nepal, Transnistria sau Iordania. Într-un interviu pentru Școala 9, aceasta explică ce elemente folosite în zonele tensionate ale lumii pot fi folosite și în soluționarea conflictelor din sala de clasă. Potrivit acesteia, e nevoie de o abordare globală, nu doar în sistemul educațional: „Școala nu are cum să ajungă la toată familia. Poți să educi un copil, dar copilul stă la școală X ore. Restul orelor le petrece cu familia și în comunitate.”
Ce pot face guvernele lumii ca să nu mai copieze atât de mulți elevi și studenți? Să le mai dea o șansă, cred la unison experții internaționali care au participat la conferința Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică cu tema „AI și copiat”. Cu cât un examen este mai important și depinde de el viitorul tânărului, cu cât simte că are mai puține șanse de reușită față de un alt elev care a făcut meditații, cu atât tentația de a copia va fi mai mare, spun cercetările internaționale. În România, Bacul se poate da de mai multe ori, dar doar 20% din generațiile anterioare mai încearcă. Acum, o inițiativă legislativă vrea să le permită elevilor care l-au promovat să-și poată crește și nota.