În matematica școlară, problemele cu text sunt pline de limbaj abstract sau reduse direct la ecuații. Biografiile cercetătorilor și geneza ideilor se rezumă la nume date unor teoreme și formule. Când și, mai ales, de ce am încetat să ne spunem povești la matematică?
ALT-Școala. Coș de gunoi inteligent, machetă de casă la care se deschide ușa pe senzori sau roboțelul umanoid Otto care poate fi programat să cânte sau să danseze. Sunt lucruri pe care orice copil poate învăța să le facă. Sau cum spun creatorii kitului de robotică Early Alpha Engineering, „să ajungă maker”. Ideea celor doi frați pasionați de robotică, Alex și Ștefan Bordei, a câștigat competiția Innovators for Children 2024.
Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.