Niciun partid nu-și asumă alocarea a 6% din PIB pentru educație în următorul an, deși Legea Educației prevede acest procent încă din 2011. Este principala critică pe care Societatea Academică din România (SAR) o aduce partidelor care candidează la alegerile parlamentare. SAR evidențiază într-o analiză „bilele albe“ și „bilele negre“ din programele de guvernare pentru educație ale politicienilor care cheamă cetățenii la vot pe 6 decembrie.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
La aproape cinci luni de la anularea controversată a alegerilor prezidențiale, România se pregătește din nou de vot. Dar ce s-a schimbat cu adevărat? Într-o discuție cu Școala9, Răzvan Petri și Vlad Adamescu, fondatorii Politică la minut, fac o analiză a campaniei și a candidaților și explică cum se poate schimba cultura politică din România. Și în plus, despre ce ar putea președintele să facă pe bune pentru educație.