„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.
La aproape un kilometru de casa lui Liviu Dragnea din Alexandria, în orașul văzut cu cele mai puține oportunități pentru un trai decent din România, zeci de copii și adolescenți învață cum să aibă încredere în ei și în cei din jur. Totul se întâmplă la Ideo Ideis, un festival de teatru și ateliere pentru tineri, care are loc de 16 ani în fiecare lună august.
Anual, pagube de milioane de euro ne inundă țara, iar autoritățile par să intervină abia după ce dezastrul s-a produs, ca să repare, nu ca să prevină. La aproape nouă luni de la inundațiile din Galați, ne întoarcem în Cudalbi și Pechea, unde școlile au fost închise atunci, să vedem ce a rămas în urma apelor.
Op-Ed. Atunci când copiii au început să se plimbe singuri prin casă, am început și eu să mă așez la înălțimea lor pentru a descoperi lucruri atractive pentru ei, dar care i-ar fi putut pune în pericol. Acest exercițiu mi-a adus multă claritate asupra faptului că, din etape diferite, vedem lucrurile diferit. Deși școlarii noștri au depășit de mult perioada în care ar putea trage un teanc de cărți peste ei sau s-ar putea răni în vreun obiect lăsat la întâmplare, vă invit la un exercițiu asemănător - să dezbatem cum le putem insufla copiilor noștri conceptul de dezvoltare personală pe termen lung, pornind de la felul în care programa școlară actuală abordează subiectul.
