
„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.

Despre obsesia noastră pentru ratare vorbesc cei doi Profesori de Școala 9 în această săptămână. Monica Halaszi și Horia Corcheș au analizat discursul mass-media în timpul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, centrat obsesiv pe ce nu au reușit să facă atleții români, nu pe ce înseamnă să fie acolo, printre cei mai buni sportivi ai lumii. Aceeași atitudine au întâlnit-o adesea și la școală, cu directori care urmărind de pe margine, găseau inutile participările la concursuri fără un loc pe podium și erau orbi la efortul participării.
Școala 9 a vorbit cu fostul ministru al Educației Monica Anisie despre mandatul său la conducerea învățământului în plină pandemie, despre inspectorii școlari numiți politic și concursurile de directori de școli, dar și despre activitatea ei ca profesoară la Colegiul Național „Tudor Vianu“ din Capitală. Ce crede acum că ar fi putut face mai bine în timpul mandatului? „Cred că aș fi putut să găsesc o soluție pentru licitația celor 250 de mii de tablete ca să fie realizată de Ministerul Educației, nu de ONAC (Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate). Când am văzut că licitația întârzie, am cerut public demisia președintelui ONAC. Eram într-o situație fără ieșire.“
„Nu mi se pare corect că băieții pot să iasă seara și să stea cât vor fiindcă sunt băieți”, spune Anda Duțescu, o adolescentă din Slatina. „Dirigintele le-a făcut pe niște colege «panarame» pentru că aveau părul colorat în roz”, dă un alt exemplu Carla Pantilie, liceană din Câmpina. Ambele fete ilustrează mentalitățile din comunitățile lor. Cele două coordonează cinecluburile feministe F-SIDES din orașele lor și încearcă să ducă mai departe, printre colegi și profesori, discuția despre egalitatea de gen. E o victorie pentru ele când la proiecțiile lor de filme vin și băieți, chiar dacă aduși de prietenele lor.