
„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.
Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.
Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon.

„Un oraș educat e un oraș în care poți vedea toate fețele cubului, nu doar o singură parte - nu doar un cinema sau doar o sală de concerte. Ai nevoie de tot ansamblul cultural”, crede George Apetroaie, fost membru al trupei de teatru Gong din Roman, Neamț. Școala 9 a stat de vorbă, în cadrul Festivalului Ideo Ideis de la Alexandria, și cu Cătălina Bostan, coordonatoarea trupei și cea care o finanțează din propriul buzunar, pentru a înțelege ce înseamnă să susții o trupă de teatru într-un oraș mic din Moldova, unde nu există teatru.
„Am făcut acest lucru, dar nimeni nu mă apreciază” era, la începutul anului 2025, sintagma ce circula întruna pe Facebook, însoțită de imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Imaginile arătau copii triști, bătrâni singuri, „meșteri” lângă sculpturi improbabile, precum un cal făcut din pâini, toate însoțite de texte ce îți cereau mila și empatia. Toate cu mii de reacții. De ce este atât de greu să recunoaștem o imagine generată cu AI?
ALT-Școala. „Am plâns într-o cameră cu 25 de oameni pe care-i cunoscusem cu două zile înainte”, își amintește Gabriela Prundaru, președinta Asociației „Pe bune”, prima experiență într-un proiect Erasmus, în Ankara, din urmă cu 9 ani. Astăzi, lucrează la aplicație care să le ofere tinerilor experiențe de educație non-formală pe orice domeniu, așa cum a avut ea, dar și asociațiilor și companiilor să-i găsească mai ușor pe puștii pasionați. Proiectul Opportunity Hub a ajuns în finala competiției Innovators for Children organizată de Impact Hub București, în parteneriat cu BRD Groupe Société Générale.