Este arhitect și geograf urban. A creat Interrrobang Studio, prin care vrea să transforme datele plictisitoare în experiențe vizuale.
În toamna anului trecut, profesoara de engleză Teodora Trișcă punea public întrebarea: „Vrei să predai o lună la țară?”. Practic, voia să organizeze rezidențe educaționale în Lechința, Bistrița-Năsăud, un sat cu dealuri verzi și poezie, dar cu puține oportunități de activități extrașcolare pentru elevi. Nebunia de a atrage orășeni să lucreze cu copiii de la țară i-a ieșit. A avut loc deja sesiunea de teatru și de aikido și urmează tabăra de informatică.
În mai puțin de două luni termin primul an din cei doi ai programului Teach for Romania și, coincidență sau nu, să intru în această comunitate m-a expus la tot felul de provocări de creștere, care de care mai interesante. Una dintre ele a fost și atelierul de amenajare a spațiului coordonat de minunata Maria Gheorghiu de la OvidiuRo, un context care a adus în sala Licuricilor din Orășeni-Deal atât colege de-ale mele din Teach, cât și reprezentanți ai inspectoratului școlar și colege educatoare din Ucraina.
Dezbateri despre rolul copiilor în transmiterea noului coronavirus au loc în toată lumea încă de la începutul pandemiei. În urma cercetărilor, am aflat că ei sunt mai puțin vulnerabili în fața COVID-19 decât adulții, dar pot să transmită virusul, așa că am început să-i numim „vectori”. Un cuvânt folosit frecvent pentru descrierea insectelor care transmit paraziți de la o gazdă la alta. În Irlanda, de pildă, a fost și limitat accesul copiilor în magazine din această cauză. Acest limbaj îi dezumanizează pe cei mici, pregătește terenul pentru discriminare și așază sănătatea adulților pe primul loc.