
19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.

În această săptămână, elevii de clasa a VI-a au susținut evaluarea națională. Urmează cei de clasa a IV-a și apoi cei de clasa a II-a. Nu vor primi note în catalog, nu se fac clasificări ale elevilor în urma rezultatelor, nu trebuie făcute ore de meditații înainte, cum se practică la clasa a VIII-a și la Bac. Rezultatele le primesc părinții și cadrele didactice care pot realiza apoi un plan individualizat de învățare. Profesorul Bogdan Cristescu, director în cadrul Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație, adică instituția care a gândit și implementat aceste examene, a explicat pentru Școala 9 ce ar trebui să știe un copil la final de clasa a II-a, a IV-a și a VI-a și de ce sunt atât de importante aceste testări.
O carte care-i învață pe copii „cum să supraviețuiască la școală” a fost retrasă de pe piață după numai un an de la apariția ei în România, după ce zeci de părinți au criticat conținutul acesteia. Deși reprezentanții editurii au explicat că volumul „s-a bucurat de succes la nivel internațional” și este un pamflet, un psiholog și un sociolog spun că cei mici „nu fac diferența între ironie și concretul cuvintelor”.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).