19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.
Cazul profesoarei din Botoșani care le-a spus elevilor ei că dacă se vaccinează „devin legumă” readuce în atenție o temă mai veche: ce au voie și ce nu au voie să spună profesorii în clasă? Am căutat în legislație și am discutat cu un expert în formarea profesorilor, un cadru didactic cu experiență și un sindicalist pentru a înțelege dacă opiniile personale ale profesorilor își pot face loc în cadrul orelor. „Au fost și cu acuzații de hărțuire sexuală care au scăpat basma curată”, spun cei care au studiat situații în care elevii s-au plâns de ceea ce le spun profesorii.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Liliana Romaniuc, președinta Asociației Române de Literație, a vorbit la REZOLVAT, primul proiect de jurnalism de soluții în educație, despre cum își pot adapta profesorii metodele de predare și de învățare la realitățile actuale. E nevoie de curaj, crede profesoara de matematică, iar schimbarea în sistemul de educație începe atunci când profesorii își pun întrebări legate de modul în care predau.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.