
19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.

În timp ce Finlanda oferă tuturor elevilor o masă caldă de peste 70 de ani, România încearcă să implementeze, de șase ani, un program-pilot de acordare a unui „suport alimentar” pentru preșcolarii și elevii din 150 de școli și licee din țară. Un facilitator comunitar și un activist, doi oameni de la firul ierbii care lucrează cu copii din comunități școlare, explică pentru Școala 9 de ce hrana în școli ar fi esențială.
Natalia Rotaru, învățătoare din Chitila, crede că o școală prietenoasă înseamnă regândirea permanentă a modului de predare, ca elevii să participe cu drag la lecții. Așa că din micul oraș ilfovean călătorește cu elevii ei de clasa a treia în lumea circului, căutându-l pe Fram, merg în adâncuri pe urmele căpitanului Nemo și ies mereu să facă lecții în natură.
Copiii învață prin exemplu. Cu prima ocazie, demonstrează rezolvarea conflictelor prin gestionarea unei tensiuni cu un alt adult într-un mod constructiv. Cel mai probabil, tehnicile tale de a negociere și disponibilitatea ta de a te întâlni cu celălalt la jumătatea drumului, vor fi preluate în etapa disputelor copil-copil.