
19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.

În plin război, acum o sută de ani, se înființau 40 de școli la țară. Se discuta intens, ca și cum, despre programa școlară și pregătirea elevilor pentru viață. Cei înscriși la școală învățau inclusiv „studiul tablourilor”, făceau mult sport și erau pregătiți într-ale gospodăriei. Iar extrașcolar, aveau cursuri pe care azi le-am numi de „public speaking” și scriere creativă. Antonia Pup aduce în atenție, ca studiu de caz, școala din Vulcani de la care am putea învăța când vorbim de înființarea școlilor-pilot de astăzi. Astăzi, al treilea episod al seriei „Școala veche”.
Cum trebuie să vorbești cu învățătoarea? Unde e cel mai bine să-ți petreci pauza? Cum îți faci prieteni printre colegi? Am apelat la adevărații experți – elevii care încep clasa I – ca să dea sfaturi pentru bobocii de la clasa pregătitoare.
Universitățile mari organizează în fiecare vară tabere pentru elevi din toată țara în care este simulată viața de student, cu tot ce înseamnă ea. De la cazarea în cămin, mâncarea la cantină, la cursuri și seminarii și în final, cu temuta sesiune. „Restanțele” rămân pentru când vor fi studenți cu adevărat. Oana Ene, elevă în clasa a unsprezecea la un liceu din Buzău, a participat la școala de vară a Universității din București și a povestit pentru Școala 9 experiența sa.