19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.
Ivona Munteanu predă limba și literatura română la gimnaziu și la liceu, la Liceul Tehnologic nr. 1 din Fundulea. Drumul profesional al Ivonei a început însă în publicitate, de unde a decis să plece pentru că își dorea ca munca pe care o făcea să aibă mai mult sens. Este o mare popularizatoare a lecturii în rândul elevilor, chiar dacă „îmi vin trei sferturi dintre clasele a IX-a care n-au citit o carte în viața lor”. Reușește și pe aceștia să-i facă să se apropie de cărți și ne-a explicat cum.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Elevii din școlile speciale și de masă se motivează unii pe alții în competiții sportive. În timp ce în societatea noastră continuă dezbaterile despre segregarea și incluziunea din învățământ, evenimentele precum Campionatul Municipal de Atletism, inițiat de Fundația Special Olympics, creează o punte între elevii cu și fără deficiențe din București.
