
19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.

Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu nu i-a mai prelungit mandatul de președinte ARACIP (agenția care face evaluarea externă a școlilor) lui Șerban Iosifescu, care ocupa funcția din 2005. Cîmpeanu l-a acuzat pe Iosifescu, printre altele, de conflict de interese, că a făcut o angajare fictivă și de comunicare defectuoasă cu școlile. Într-un interviu pentru Școala 9, fostul președinte ARACIP răspunde punctual acuzațiilor ministrului.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
„Pentru un om de știință, să publici în Nature e ca și cum ești antrenor la Barcelona și ai câștigat Champions League”, face o analogie Gabriel Balmuș, cercetător principal la Institutul de Cercetare a Demenței din Marea Britanie, Universitatea Cambridge. Articolul semnat alături de alți colegi, publicat în prestigioasa revistă de știință Nature, vine cu noutăți în studiul bolilor neurogenerative și deschide noi opțiuni pentru tratament. Acesta a povestit pentru Școala 9 despre descoperirile din articol și ce înseamnă să-ți construiești o carieră în cercetarea de top.