
19 ani, din Cluj-Napoca. Face scurtmetraje și fotografie pe film, îi place să scrie și să picteze și cam orice e legat de artă, îi place să se implice, să încerce și să greșeasă. Singura ei regulă e să nu aibă nici o regulă. Nu-și face așteptări pentru că acestea o limitează. Are câteva tatuaje care o descriu destul de bine.

Educație antreprenorială, educație juridică, istoria Holocaustului, sunt doar câteva dintre disciplinele recent adăugate în programa școlară, chiar de la tribuna Parlamentului. Discipline care să țină pasul cu lumea de azi. Într-o logică dihotomistă, voci din educație minimizează importanța unor discipline precum istoria sau limbile ,,moarte” care, în miezul Revoluției industriale 4.0, par a nu mai avea vreo utilitate. De ce mai învață studenții limbi clasice, dacă oricum nu îi ajută să se integreze pe noua piață a muncii? Școala 9 a discutat cu Ioana Jinga, studentă la Limbi Clasice în Iași și o avocată a studierii lor.
Un student din Iași vorbește tinerilor din licee și universități despre importanța dreptului la vot și combate preconcepția că votul nu contează.
Când era elevă, Anca Mezei se simțea respinsă de învățătoarea sa. A ajuns educatoare și pentru asta, să îndrepte prin alți copii răul ce i s-a făcut ei. „Ce, și tu dai bacul? Nu cred că vei reuși” i s-a spus în clasa a XII-a. A reușit însă să depășească toate aceste lovituri și în acest an a primit distincția Merito care se acordă profesorilor care fac o schimbare în comunitatea lor. Predă limba romani și dansurile tradiționale rome, susține cursuri pentru părinții din comunitate, strânge donații ca elevii ei să se simtă apreciați și integrați.