Îmi plăceau în copilărie și adolescență excursiile pe care dirigintele meu, profesor de geografie, le organiza duminica (am prins vremurile în care săptămâna avea șase zile lucrătoare, așa că noi aveam cursuri și sâmbăta, este adevărat, doar până la ora 12 – prindeam acasă, pe la 13, desenele animate cu Mihaela), în împrejurimile orășelului în care am crescut, bun prilej pentru a înțelege mai bine formele de relief, dar și pentru a ne cunoaște unii pe alții.
Julia Boca a fost numită de părinții ei după Julia Roberts. Actrița americană a jucat, în filmul „Mona Lisa Smile”, personajul Katherine Watson, profesoară de arte la Colegiul de arte liberale exclusiv pentru fete Wellesley. Unde Julia din Galați, România, este azi studentă în anul patru. Poate fi doar o coincidență simpatică sau semnul unei predestinări. Julia a fost admisă la prestigiosul colegiu american din Boston după ce a scris un eseu despre femeile din familia sa și viața lor în comunism. Acum românca ajută alți elevi români să ajungă la marile universități de peste Ocean.
Am fost în școala din Călărași unde deja s-au pilotat planuri-cadru diferite în ultimii patru ani. Cum au făcut asta și cu ce rezultate? Întrebări pe care și le pun azi profesorii multor licee, aflați în situația de a alege ce tip de planuri-cadru implementează, căci Ministerul Educației le oferă două variante. O opțiune „conservatoare”, în care „niciunei discipline nu i s-au tăiat orele” și una „curajoasă”, în care școlile au libertate să își facă orarul după capul lor și să pună în el și activități care până acum intrau la „extracurricular”.