Sistemul universitar din Republica Moldova trece printr-un proces amplu de reformare: din 16 universități publice din stânga Prutului vor rămâne doar 11, restul fiind absorbite. Propunerea Ministerului Educației și Cercetării de la Chișinău a fost primită cu critici și chiar cu proteste ale studenților. Moldova are un număr la jumătate de studenți față de acum 15 ani, acesta fiind și unul dintre argumentele oficialilor: mai puține instituții și mai bine finanțate pentru mai puțini candidați. O idee similară s-a vehiculat și în România în 2010, înaintea adoptării Legii Educației. Astăzi, universitățile românești pot fuziona, dar dacă vor ele, nu Ministerul Educației.
18 tineri cu vârste între 14 și 18 ani sunt invitați să scrie câte o scrisoare despre „despre ceea ce-i obsedează, despre ce-i face curioși în privința acestei lumi sau a perioadei pe care o trăiesc, despre întrebările pe care le consideră a fi cele mai importante”, iar scriitoarea Iulia Iordan le răspunde în scrisori sub forma unor poeme, aducând în actualitate și învățăturile filosofului Seneca de acum 2000 de ani. Așa a apărut cartea „Rămâi cu tine”, parte a proiectului „Filosofia la purtător. Scrisori către adolescenți”, recent publicată de editura Seneca, din care publicăm astăzi un fragment.
Cum se fac de fapt politicile publice în educație? Ai o idee și o implementezi pur și simplu sau e mai mult de atât? Centrul pentru Evaluare și Analize Educaționale, care a creat proiectele Fizica Altfel, Chimia Altfel și începe Matematica Altfel, lucrează pe un format evidence based policy. Adică politici publice bazate pe date și cercetări. Președintele său, Cristian Hatu, a povestit la podcastul REZOLVAT cum face asta.