Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...
Cinci directori de școală au învățat în primele săptămâni ale pandemiei de coronavirus că adaptarea la schimbare poate fi ușoară, dar și că susținerea emoțională a elevilor și profesorilor contează mai mult decât materia.
Lansăm un podcast dedicat adolescenților și vieții lor pe care nu o știm aproape deloc.