Adriana Bălaj (31 de ani) este profesoară de istorie la două școli din Timișoara: una de stat și alta privată. Când a intrat în învățământ, ca să-și întregească norma didactică, făcea naveta și la câte patru școli din județ simultan, una din ele la 60 de kilometri distanță. A încercat de fiecare dată să clădească o relație cu elevii ei și să facă istoria cât mai atractivă, indiferent dacă se află în fața unei table interactive de ultimă generație sau a uneia cu cretă.
Atunci când creierul trimite semnale că „lucrurile bune vin în curând!”, ne ajută să așteptăm mai răbdători sau să ne concentrăm mai bine, chiar și în timpul unor sarcini plictisitoare sau când suntem înconjurați de distrageri ale atenției. Dacă funcționează bine, un singur tip de neuron poate ajuta creierul să rămână focusat pe un obiectiv, arată un studiu recent realizat de Universitatea din Pennsylvania.
„— Doamne, măi femeie, Doamne [...] zicea tata, văzând-o aşa de ahotnică pentru mine. Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. [...] Oare Grigore a lui Petre Lucăi de la noi din sat pe la şcoli a învăţat, de ştie a spune atâtea bongoase şi conăcăria pe la nunţi? Nu vezi tu că, dacă nu-i glagore-n cap, nu-i, şi pace bună!”