Din om de resurse umane a ajuns să lucreze cu oameni pentru care fiecare resursă este drămuită. Raluca Băilă a plecat în ianuarie în aventura vieții ei, în Arusha, Tanzania. Nu pentru plajele infinite de cristal și nici pentru safari. Raluca a lăsat Galațiul pentru a face voluntariat într-o școală săracă, de la peste 5 mii de kilometri distanță. Cu experiență zero la catedră și fără vreun manual sau programă școlară, românca a trebuit să învețe repede cum să-i țină ocupați pe cei 30 de copii din clasa ei. Nu au decât câteva caiete și carioci și se bucură că primesc o jumătate de cană de cereale cu lapte pe zi. Reușesc să se bucure de copilărie în ciuda sărăciei, fiindcă oricum asta e realitatea generală: în Tanzania, 68% din populație trăiește cu 1,25 dolari pe zi, adică în jur de 5 lei.
Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
Datele colectate la testarea PISA de literație arată că elevii care au acasă și citesc mai des cărți pe suport de hârtie au obținut rezultate cu 50 de puncte mai bune la citire decât cei care au declarat că citesc rar sau niciodată. Și elevii care citesc cărți pe dispozitive digitale au obținut rezultate cu 15 de puncte mai bune la lectură decât cei care citesc rar sau deloc. Există de asemenea o corelație între rezultate și numărul de cărți la care copiii au acces acasă.