Când am vorbit într-o oră de fizică despre Oppenheimer, am primit replica „Ah, Barbie era un film mai bun”. A fost o evoluție, că înainte am primit doar liniște. Iată cum am adus într-o clasă din Oradea curiozitatea despre fizica ce nu se cere la Bac.
Am fost la clubul de carte la care gazde au fost Răzvan Petri și Vlad Adamescu, fondatorii Politică la minut, la Cărturești, și am vorbit despre tehnofeudalism și despre cât de important e să fim împreună în offline.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.