În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.
„Când am ajuns acolo, am înțeles că omul din fața mea e acolo pentru mine, are un interes real ca mie să-mi fie bine, să înțeleg ce a zis, să mă simt confortabil la oră.” Un dialog cu pianistul Luca Rusu care s-a întors la București, după șase ani de studiu în Scoția.
Florina-Irina Dima, o profesoară de română care a coordonat un volum cu impresii literare scrise de elevi, vorbește despre ce pot învăța copiii despre viață din cărți și ce libertăți își poate lua profesorul față de programa școlară.