Învățământul online în Estonia exista dinainte de pandemie. O zi pe săptămână, copiii învățau și părinții lucrau de acasă. Când a venit pandemia, aveau deja platformele de pe care să lucreze și chiar au oferit resursele lor educaționale, la liber, oricărei țări dorește. Toate școlile estoniene, de la cel mai depărtat sătuc până la cele din buricul Tallinnului, au aceleași dotări și profesori la fel de buni. Iar lecția cea mai importantă pe care o oferă este că trebuie să te educi toată viața. Victor Guzun, un moldovean aflat de 14 ani în Estonia și tatăl unui băiețel de șase ani, a făcut pentru Școala 9 o analiză a sistemului de învățământ din cea mai digitalizată țară din lume.
Banii n-aduc fericirea, auzim adesea.
Dar o întrețin, vine (tot adesea) completarea.
Nu, articolul de astăzi nu are legătură cu banii, dar pleacă de la o parafrazare (educațională) a celebrei maxime cu care am încercat să vă captăm atenția: „Notele nu aduc fericirea.” Ne imaginăm doar posibilele completări (pe care tare am vrea să le și aflăm) și suntem convinși că ele nu sunt prea diverse.
Am avut ocazia să particip în calitate de membru observator din partea Consiliului Elevilor la concursurile de directori și directori adjuncți din județul meu, Vrancea. Observator înseamnă că nu am avut voie să pun întrebări candidaților, din păcate. Am văzut profesorii devenind elevi și nu unii foarte bine pregătiți, am văzut profesori fără viziune, perorând discursuri lăbărțate și deloc concrete. În plină pandemie, când școala a fost în nemilosul joc online-offline, am întâlnit profesori care se visează directori, dar nu știu să lucreze pe calculator.