„Trebuie să mă reapuc de mers la sală, după ce începe școala”, îmi scrie azi, o colegă, pe Whatsapp. „Sau cel puțin să mă apuc să fac 10.000 de pași pe zi.” Este adevărat, perioada sărbătorilor de iarnă și vacanța din această perioadă ne fac, pe unii dintre noi, să stăm mai mult acasă, să mâncăm poate mai mult decât de obicei și să facem mai puțină mișcare. Aplicațiile pe care le avem pe telefoanele și ceasurile inteligente ne amintesc acest lucru, iar printre rezoluțiile de Anul Nou pe care le formulăm se află și aceasta: la anul voi face mai mulți pași sau voi face mai multă mișcare.
În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Numărul elevilor care au absolvit anul trecut învățământul profesional este de aproape cinci ori mai mic față de numărul celor care au absolvit învățământul liceal (filiera teoretică, tehnologică, vocațională), potrivit Institutului Național de Statistică. Totuși, locurile la învățământul profesional rămân neocupate an de an. De ce fug elevii de aceste școli? Câteva dintre motive au fost prezentate în filmul „Ce ai făcut la școală?”, realizat de Asociația Go Ahead. Școala 9 a fost prezentă la film și la conferința unde au fost puși față în față elevi de la licee tehnologice cu profesorii lor și unde regizorul Tedy Necula le-a spus elevilor din sală „filmul acesta e despre voi”.