Eseu. Școala românească ne stinge scânteile și ne taie aripile. Ne agită în sus și-n jos până devenim amețiți, ne pune unii împotriva celorlalți într-o competiție absurdă și ne face să ne desconsiderăm atunci când greșim.
Bosnia și Herțegovina este o țară cu doar 3 milioane de locuitori de trei etnii: bosniaci, sârbi și croați și un puternic filon pro-rus. Fostă parte a Iugoslaviei, în țară încă mocnesc urmele conflictelor sângeroase din 1992-1995. Școala 9 a stat de vorbă cu Ammar Grabic, președinte al Youth Press Association în Bosnia și Herțegovina, bursier al programului Study of the United States Institutes for Student Leaders from Europe al Departamentului de Stat american. Acesta a povestit despre segregarea din școli și care sunt visele unui tânăr care vine dintr-o țară dezbinată etnic și administrativ.
Nesfârșitele dezbateri pe tema direcțiilor de reformă ce ar trebui susținute de noile legi ale educației au avut și câteva rezultate notabile: o înțelegere mai profundă a dezechilibrelor sistemice, o definire mai evidentă a intereselor divergente care blochează de ani de zile restartarea sistemului, o implicare sporită a societății civile și a mediului de afaceri în generarea de soluții strategice funcționale pentru educație. Iată experiența noastră cu profesorii pe care îi susținem în comunitățile dezavantajate.