Din primul său an de predat, Alexandra Chirea și-a dat seama că, pentru a se înțelege cu elevii, trebuie să le vorbească pe limba lor. I-a cumințit până și pe cei care deranjau constant orele de curs pentru că a știut să-i asculte, iar copiii au observat asta. 14 ani mai târziu, pusă în fața grevei din educație, profesoara de franceză care predă acum la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Capitală a ales să-și continue orele. O schimbare în educație nu trebuie să se oprească la majorarea salariilor „obscen de mici” ale profesorilor, ci să continue inclusiv printr-o reformă internă, o „curățenie” pe care cadrele didactice să o facă printre ele și o îmbunătățire a modului în care se ocupă de elevi. „Cred că ar trebui să fim cu toții dați afară și să începem să angajăm de la zero”, spune profesoara.
Studentele afgane se tem că își vor pierde accesul la învățământ și chiar viața. Educația, în special a fetelor, are enorm de suferit după ce talibanii au preluat puterea. Trupele americane din Afganistan țineau sub control ascensiunea talibanilor dar, după retragerea lor, fundamentaliștii islamici au avansat și au instaurat teroarea. Visul tinerelor hotărâte să studieze s-a prăbușit într-o țară în care doar 65.4% dintre cei între 15 și 24 de ani știu să scrie și să citească.
Mai multe fotografii personale ale Emiliei Șercan au fost sustrase dintr-un dosar al poliției și au ajuns pe mai multe site-uri. Jurnalista făcuse plângere fiindcă a primit mai multe amenințări după ce a demonstrat plagiatul premierului Nicolae Ciucă. Ultimul mesaj, primit pe Facebook, era cu fotografiile care apoi au ajuns pe internet. Ziarista a denunțat public acțiunea de compromitere și 160 de profesori universitari, jurnaliști și scriitori, printre care Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, au semnat un apel de solidarizare cu Emilia Șercan. De ce tace însă întâiul profesor al țării?