Colaborez (grafică, marketing și consultanță) cu destul de multe ONG-uri culturale dar și din domeniul social, așa că mi-am permis să notez câteva sfaturi bazate pe experiențele acumulate în lucrul cu acestea.
Așadar vrei să îți faci un ONG cultural (acolo intră și educația) sau, și mai rău, te-a convins un prieten să i te alături. Motivele pentru care ai vrea să faci asta sunt: naivitate (degeaba te superi) sau curaj și lipsa unui job (ONG-ismul implică faptul că ai mult timp de oferit). Oricare ar fi motivul tău, e bine să fii cinstit cu tine când te bagi în asta. Mai puțin atunci când ești naiv. Atunci nu contează.
Bun, e mult mai greu decât pare și probabil o să eșuezi pe parcurs.
Dacă ai trecut de etapa hârțogărească și nu ți-ai pierdut încă motivația, poți trece la etapa următoare cu care de fapt trebuia să începi: RESEARCH, adică speculație. O greșeală pe care o fac mai toate ONG-urile la început este că mai întâi se gândesc la acte și la ceea ce cred ei că este marketingul (coverul de Facebook și loguțul pe are îl face frecvent un băiat care nu face asta de obicei) și apoi se uită în jur. Vezi? Deja ai greșit.
Etapa asta te va lămuri care și unde îți sunt avantajele, pârghiile pe care trebuie să le accesezi pentru dezvoltarea ONG-ului tău și a proiectelor sale, concurența (care să zicem că nu există, pentru că scopul e nobil și e nevoie de multă muncă în domeniul educației și al culturii, – dar dacă chiar nu exista te-ai fi dus voluntar la un ONG deja înființat și nu ți-ai fi făcut unul al tău), posibilii parteneri și sponsori (hint: ai nevoie de cât mai mulți), și respectiv inamicii (pe ăștia o să îi identifici înainte să găsești primul sponsor).
Vezi dacă nu ai vrut job?
Fundraising-ul este metoda prin care orice ONG rămâne în viață. Ca să faci rost de bani va trebui să înveți: tehnici de manipulare, hipnoză, limbaj AFCN-ist, contabilitate, PR, și mai mult PR, Excel, graphic design și ceva HTML, rețețe de mâncăruri fără ingrediente, să stai treaz 24/24, să bei cafea în loc de apă, tehnici de stat în genunchi fără să se vadă că nu mai ai deminate (deci tot PR), să începi să crezi în zeități noi și noroc chior.
Nu folosi lipsa banilor ca scuză pentru o treabă prost făcută. Gânditul e gratis.
Gândește-te bine înainte să te asociezi cu diverse firme și organizații. S-ar putea ca pe termen lung (cum ar fi indicat să gândești) să nu merite și petele să nu mai iasă. Spre deosebire de fostul tău job, aici nu te poți preface că muncești. Nu, nu poți.
Cea mai mare greșeală pe care am depistat-o în lucrul cu ONG-urile este lipsa unei organizări în detaliu. Începând de la bugetul plănuit pe fiecare cent, mișcarea fiecărui invitat prin sală, prin oraș, pe loc (la evenimente de gen), desenarea (mentală, măcar) fiecărui obiect din logistică (mobilă, proiector, prize, becuri, geam, afișe – vezi punctul 4, mâncare, apă, cafea, bomboane), până la scenarii dezastruoase și planuri B, C și D exersate și repetate înainte.
Da, la ONG muncești mai mult decât la fostul tău job, dar și scopul e mai important. În plus, nu vrei să ai un ONG slab, vrei să fi cel mai tare și cu cele mai mișto evenimente (pentru că, mai devreme sau mai târziu, vei face evenimente).
Ca să nu faci totul singur (decât dacă vrei tu asta, sau te-a părăsit deja toată lumea) e bine să faci ședințe (boring, știu) cu colegii și mai ales antrenamente cu ei și cu voluntarii (cei mai mulți colegi vor fi voluntari). Desigur, și ședințele acestea trebuie organizate și conduse. Nu lăsa să îți scape nimic. Promite pizza la ședințe. Sau măcar cafele.
Ce să faci dacă nu îți iese? Te lași sau ceri ajutor.
O etapă aproape mai importantă decât scopul în sine al ONG-ului, din păcate, este promovarea lui. Fără o promovare eficientă ONG-ul va avea de suferit. Acum este momentul să te întorci la prima etapă (research-ul). Uită-te în jur la celelalte ONG-uri, vezi ce îți place și ce nu îți place la ele. Urmărește și ONG-uri din alte țări, alte firme care îți plac, imagini, artiști, designeri, tot ce poate să te inspire la o imagine (că despre asta este vorba) cât de cât reprezentativă pentru domeniul în care activezi. Ea va apărea peste tot în locul tău. Pe afișe, pe Facebook, pe orice material.
Evident, alegerea ta va fi una subiectivă – de aceea este posibil ca ea să nu fie cea mai bună. Aici ne întoarcem la ședințe, deci la organizare și planificare. Tot acum este momentul să ceri ajutor de la prietenii tăi din domeniu. Vorbește cu profesioniști, unii te vor ajuta și gratis. Cere feedback de la cât mai mulți oameni, din diverse domenii, dezbate, întreabă și testează, dar mai ales gândește. Dacă nu ești cel mai potrivit om să te ocupi de imagine și marketing, poate ar fi bine să recunoști asta acum și nu să începi să te crezi creativ. Poate ești bun la altceva. Sunt multe de făcut într-un ONG. Poate nu ești bun nici la altceva. E OK și asta. Cei mai mulți oameni din ONG-uri nu sunt buni la ce fac în ONG-ul respectiv. Unele lucruri se pot învăța. Cum ar fi să recunoști că nu te pricepi.
Dintr-un motiv sau altul (de obicei din vina ta sau a ANAF-ului), ONG-ul tău (mai ales ăla cultural) nu face nici doi bani. Lăsând la o parte faptul că nu îți faci ONG ca să faci bani decât dacă ești de la un partid sau altul, nu îl faci nici ca să ai salariu, fie și el și minim. Evident că ai muncit (mai mult sau mai puțin eficient) și că meriți un salariu, dar la ONG lucrurile nu stau așa. Cel puțin nu în România. Aici primează scopul, pentru că probleme sunt grave. Te-ai băgat aici ca să faci lucrurile să meargă. Ca să faci ce NU face statul. Să ajuți unde e nevoie. Să miști, să schimbi, să educi; și, uneori, să faci asta pare imposibil. E în regulă să renunți, dar mai important e să recunoști că ai eșuat ca să poți încerca altă metodă. Întreabă colegii din alte ONG-uri, cere-le sfatul (vor crede că îi placi și te vor ajuta). Poate puteți chiar lucra împreună (poate trebuia să faci asta de la început dacă nu săreai peste etapa de research).
Există, de fapt, o singură regulă în viața unui ONG: să muncești cinstit, cu cap și mult.
Chiar dacă „cu cap” înseamnă uneori să faci rost de facturi ca să acoperi niște găuri în raportarea AFCN deși nu ai furat nimic și te-a prins dimineața între hârțoage.
Tu ai vrut la ONG!
