Dintre cei 24 de miniștri ai Educației, din 1990 și până azi, șapte au fost suspectați de plagiat. Dar lucrările celor mai mulți nu s-au analizat niciodată la masa specialiștilor în integritate academică, chiar dacă profesori din străinătate sau anchetele jurnalistei Emilia Șercan din PressOne dovedeau punct cu punct furtul intelectual.
Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”
E aici ceva ce nu se leagă, nu?
Profesorul Constantin Lomaca, șeful Departamentului de Științe de la Franconian Internațional School din Erlangen, Germania, a făcut cronica noii cărți a lui John Hattie „Învățarea vizibilă: Continuarea” („Visible Learning: The Sequel”). Concluziile autorului volumului, bazate pe studii amănunțite, arată care sunt elementele ce îmbunătățesc rezultatele elevilor și sunt extrase pe capitole de către profesorul Lomaca.