Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
Fenomenul cumpărării lucrărilor de licență a umflat o piață gri de firme care cunoscând vulnerabilitățile din lege, nici măcar nu se ascund și se promovează intens pe internet. Școala 9 a investigat cazul a trei parteneri care își deschid SRL-uri ce oferă lucrări științifice și când ating plafonul de la care ar trebui să plătească TVA, le închid și deschid altele. O sursă din interior ne-a explicat exact cum funcționează aceste afaceri și cum reușesc în final să fenteze inclusiv softurile de plagiat ale universităților. Deși ei spun că oferă lucrări originale, în realitate sunt texte compilate în câteva ore, în care sunt strecurate caractere din alte alfabete, ca să deruteze softurile de detectare a plagiatului.
Asta ne-am întrebat, într-o ședință pe WhatsApp, în anticiparea Zilei Internaționale a Scrisului de Mână, adică azi, 23 ianuarie. Și am făcut repede un Google Doc cu o listă de profesii care scriau mult și poate mai scriu și azi câte ceva. Apoi am scris ceva pe o hârtie, de mână, am pozat-o și am pus-o ca fotografie articolului. Frumoșii visători dintr-o lume a tastelor.