Mai citesc studenții la Litere? Șapte facultăți ne răspund

O studentă de anul întâi bate la ușa unui profesor de Literatură. Genul ăla de profesor care îți dă de citit o carte groasă de citit la o săptămână sau două. Studenta îi zice cât de dificile i s-au părut primele teme și că ea în liceu nu a citit decât fragmente de carte, poezii, articole. 

Profesorul era Nicholas Dames, de la Universitatea Columbia din Statele Unite, iar analiza realizată de The Atlantic despre studenții universităților de elită americane care nu mai citesc cărți a stârnit o groază de reacții acum mai bine de un an. 

Acum pe bune, chiar nu mai citesc studenții celor mai mari universități? Am făcut și noi propria cercetare, mergând către facultățile unde ar trebui să se citească cel mai mult, cele care formează profi de română - Litere. 

Am contactat toate facultățile de Litere din țară să aflăm cum stau studenții la capitolul lectură. Am vorbit cu decani, profesori și cercetători de la București, Iași, Timișoara, Suceava, Craiova, Târgoviște și Brașov. (Ceilalți fie nu ne-au răspuns, fie au refuzat interviul.)

Am descoperit din discuțiile cu ei că mulți tineri ajung la facultate doar cu lecturile pentru examenele naționale și nu au competențe de literație care să-i ajute să navigheze în domeniul pe care și l-au ales. 

Și asta arată și studiile. Doar 11% dintre elevii români de 15 ani înțeleg un text pe care îl citesc, sunt capabili să extragă o informație din el și chiar să-l evalueze, arată Raportul privind nivelul de literație al elevilor din România. Se îmbunătățește ceva în clasele superioare? 

Am explorat soluțiile în REZOLVAT, proiectul Școala9 de jurnalism de soluții. 

Am vorbit bineînțeles și cu studenții și am inserat opiniile lor în reel-uri pe parcursul textului. Fiecare generație cu platforma sa, nu? 

Iași: sistemul de învățământ te vindecă de iluzia cititului mult

Emanuela Ilie predă literatură română postbelică și literatură scrisă de femei după 1990 la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Spune că întotdeauna s-a numit „un profesor de lectură”, cu gândul la sociologii de lectură din Franța pe care i-a citit în facultate. Ei vorbeau „despre cât e de mare responsabilitatea”, indiferent că predai matematică, română sau biologie, „să transmiți, să creezi și să stimulezi” competența literației. 

Tu, de fapt, trebuie să fii înainte de orice un profesor de lectură care îi fidelizează pe practicanți și le face poftă de citit celor care nu o au.

La începutul carierei didactice, s-a raportat la studenți gândindu-se la cum a fost generația ei. „Scriam, umpleam zeci de pagini cu notițe, aveam listă de recomandări de fiecare dată și de pe o săptămână pe alta de citit sute de pagini. Și mi se părea absolut firesc.”

Apoi, sistemul de învățământ „a vindecat-o de iluzii” și a început să se adapteze la noile generații. 

Avea 23 de ani și preda la un liceu tehnologic din mediul urban. Și-a dat seama că doar 2-3 elevi o ascultă, iar restul erau distrași. A decis să se intereseze ce muzică ascultă. 

B.U.G. Mafia, La Familia, R.A.C.L.A. „Am cumpărat toate CD-urile lor, le-am ascultat acasă, m-am îndrăgostit de muzica asta, m-am dus la școală și le-am scris pe tablă nu știu câte versuri pe care ei le ascultau.”

După blocurile gri stăm noi, majoritatea

Sunt mai înalte la șosea, să nu se vadă foamea…

[„După blocuri”, B.U.G. Mafia]

— Dom'șoara, dom'șoara, dar ce-i asta?, au reacționat elevii.

— Ia uitați-vă la ultimele cuvinte. Când rimează asta cu asta, se numește rimă încrucișată.

Așa i-a învățat regulile de prozodie, pornind „de la textele care le plăceau lor, pline de mesaj social extrem de puternic”. 

„De ce să ignor zonele lor de interes și să vin cu oferta mea de lecturi învechită, perimată și plicticoasă? Trebuie să facem o selecție nu deșteaptă, ci înțeleaptă”, e de părere profesoara. 

În generațiile la care predă acum, spune că sunt trei tipuri de studenți. Cei „extrem de buni”, care citesc „sute de pagini săptămânal”, cei care „nu sunt interesați decât să obțină o diplomă” și restul care nu ajung să promoveze din diferite motive. 

Timișoara: studenții de acum au nevoie de mai multă empatie 

Mădălina Chitez, cercetătoare în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Moderne, și Roxana Rogobete, expert lingvist în proiect și asistent universitar în Departamentul de Studii Românești al Facultății de Litere, Istorie și Teologie, de la Universitatea de Vest din Timișoara, au dezvoltat LEMI, platforma care calculează cât de potrivite sunt textele literare pentru fiecare vârstă, preocupate fiind de faptul că multe dintre lecturile obligatorii din școală nu sunt nici măcar lingvistic potrivite nivelului de vârstă. 

În ce-i privește pe studenții lor, la anul I, profesoarele le distribuie un chestionar pentru a-și da seama ce experiențe de lectură au. Așa au aflat, de pildă, că majoritatea celor care se înmatriculează la Litere au citit doar texte incluse în programa pentru Bac. 

Iar sistemul universitar în care ajung, cu o durată a studiilor de doar trei ani în loc de patru, după sistemul Bologna, „le îngreunează cumva viața”, e de părere Chitez. 

De aceeași părere este și Victoria, studentă în anul al III-lea la Litere în București.

„PISA a surprins foarte bine faptul că elevii români nu au creativitate. De unde să aibă săracii creativitate dacă ei stau în șabloane?”, întreabă retoric Chitez. „Ei vor, într-un fel, rețete ale succesului, adică dă-mi fix paginile pe care trebuie să le citesc ca să fiu sigur că am făcut lucrurile bine, da?”.

Comparativ cu generațiile anterioare, observă Roxana Rogobete, studenții de acum au nevoie de mai multă empatie și de „mai mult timp de adaptare”. 

„Copiii din ziua de azi și studenții nu mai citesc după aceleași motivații, nevoi și reguli de acum 20 de ani, lor trebuie să le găsim alte strategii. Este foarte important să adaptăm practicile de lectură la nevoile noilor generații”, e de părere Mădălina Chitez. 

Ca să le placă un text trebuie să fie „accesibil lingvistic, atractiv din punct de vedere a ceea ce se narează”. În schimb, manualele transmit adesea mesaje pesimiste, fataliste, care pot modela negativ percepția copiilor despre viață, despre viitor și despre propriile puteri. Asta arată o cercetare despre care poți citi mai multe pe Școala9.

București: bibliografia „s-a redus cu 25%, tehnic vorbind”

Oana Fotache, decană la Litere la Universitatea din București, a observat o schimbare în cât mai citesc studenții după ce s-a redus durata studiilor. În 1990, de pildă, facultatea de Litere dura 5 ani, și atunci, povestește ea, se citea mai mult, „era mult timp de mers la bibliotecă, de studiu individual, așteptările de la o lucrare de licență în Litere erau altele decât acum și orarul era mult mai lejer pentru studenți”. 

Ulterior, s-a ajuns la patru ani de studiu pentru licență, iar din 2005, la trei ani. 

Despre bibliografia stufoasă ne-a povestit și Elena, studentă în anul al III-lea la Litere în București.

„Acum încercăm să navigăm printre constrângerile modulului psihopedagogic pe care majoritatea studenților de la Română - Limbă străină îl parcurg în ideea de a deveni profesori, și presiunii sociale, culturale, economice, fiindcă mulți dintre studenții noștri lucrează”, povestește decana. Unii, adaugă ea, au un job full-time încă din anul I de facultate. 

Decana Facultății de Litere din București a condus și grupul de lucru care a elaborat programa de limba română pentru clasa a IX-a care a stârnit îndelungi dezbateri și care, potrivit acesteia „a scos la iveală pasiuni, încrâncenări, atașamente și falii ideologice care, privite de la distanță, arată că învățământul umanist încă este un domeniu care interesează în cel mai înalt grad diverse categorii sociale.”

Critica principală adusă programei construite cronologic a fost că nu se leagă cu programa de gimnaziu, când elevii dezvoltă alte preferințe de lectură și că ar duce programa în urmă cu 20 de ani. „Psalmii, letopisețul sunt absolut inoportune, sunt inadecvate modului în care copiii de 14-15 ani înțeleg lumea și își pot hrăni nevoia de a citi”, spunea profesoara de română Mihaela Condrat pentru Școala9. 

„Cât despre pregătirea emoțională a elevilor, aici ne lipsesc de prea multă vreme studiile de natură sociologică pe baza cărora să putem face afirmații categorice, într-un sens sau în altul: nu știu să existe vreun studiu despre preferințele de lectură ale copiilor și adolescenților din România, despre motivațiile lecturii sau non-lecturii la aceste vârste”, a spus pentru Școala9 și Oana Fotache.

Am revenit la cât citesc studenții. Aceștia sunt și ei de mai multe feluri, explică decana. 

Unii și-ar dori, dar n-au timp, alții n-au obișnuința lecturii. Cauzele merg „de la biblioteca pe care un copil o are sau nu în casă”, până la obiceiul părinților de a citi sau nu sau „insistența pe care școala o pune pe un anume tip de lecturi și nu pe altele”. 

Bibliografia „s-a redus cu 25%, tehnic vorbind”. În realitate, spune decana, sunt profesori care dau în continuare la fel de mult de citit, deși studenții „nu au timp fizic să citească la fel de mult”. De aici se nasc „frustrări și nemulțumiri de ambele părți”, iar literatura ajunge să fie văzută „mai degrabă ca un instrument pentru a reuși la niște examene și nu ca un mod de formare umanistă”. 

De asta n-aș compara cu generația mea, care a apucat să parcurgă măcar o parte din liceu înainte de ‘89 și altceva nu avea de făcut decât să citească. Nu existau televizor, internet și așa mai departe.

Cu asta în gând, decana spune că încearcă să restrângă cerințele de lectură și are grijă ca studenții să nu aibă de citit mai mult de 30 de pagini de la o săptămână la alta pentru materia ei. 

Eva, studentă în anul al III-lea la Litere în București, spune că profesorii obișnuiesc să îi ajute cu indicații de lectură, „aspecte asupra cărora să se concentreze” ca să poată parcurge materia.

Din listele de lecturi recomandate pentru clasele mai mici, explică decana, ea nu ar elimina literatura science-fiction sau fantasy, „pentru că orice intrare într-un univers imaginar, orice mod de a gândi diferit e util și e un mare ajutor pentru un copil”. 

Nu trebuie să citim toți marea literatură, nu ăsta e neapărat idealul, dar trebuie să înțelegem că cititul ne face să fim mai buni și să ne înțelegem mai bine rostul în viață. Cred că ar trebui să ajutăm copiii să înțeleagă asta.

Putem face asta dându-le să citească texte potrivite pentru interesele lor, „nu a le impune niște texte standard care au fost importante la vremea lor, dar care poate pentru generațiile de acum nu mai înseamnă mare lucru”. 

„Antrenamentul și apropierea de astfel de texte, de autori care țin de o altă epocă, trebuie să vină, cred eu, în cadrul facultății și la o vârstă deja mai matură, nu la vârste mici, când interesul copiilor e altul. Generațiile se schimbă și trebuie să acceptăm lucrul ăsta și să nu avem aceleași așteptări pe care le-au avut profesorii și părinții noștri de la noi.”

Suceava: se citește altfel, nu neapărat mai puțin

Daniela Petroșel, decană la Facultatea de Litere de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, respinge ideea că tinerii citesc mai puțin decât generațiile anterioare. „Nu aș spune că se citește mai puțin, aș spune că se citește altfel. N-are rost să rămânem captivi în turnul nostru de fildeș și să facem ca acum 20 de ani. Pentru profesori e foarte important să ajungă la studenți”, explică decana.

La nivelul cursurilor, spune că profesorii de la Litere adaptează în permanență bibliografiile și schimbă corpusul de texte pentru fiecare disciplină. 

Decana, spre exemplu, predă la un curs Epoca Marilor Clasici (scriitori ca Eminescu, Maiorescu și Creangă, n.r.) pentru care, pentru că nu poate să intervină la nivelul selecției autorilor, alege să meargă pe bibliografie critică cât mai recentă.  

A mai observat și că studenții sunt tot mai interesați de „cancanul literar”, adică de viața scriitorilor. Ce iubite avea Rebreanu sau Eminescu, adică „dimensiunea anecdotică” din literatură, e de interes, așadar, pentru studenți. „E normal”, observă decana, „ca un tânăr la 20 de ani să-și dorească să fie rebel în interpretare”. 

Vede aici două soluții: pe de o parte, profesorii trebuie să-și convingă studenții că „nu degeaba studiem anumite texte, anumiți autori” și, pe de altă parte, trebuie să vină cu „perspective proaspete”, potrivite pentru grilele lor de lectură. 

„Ca să fie un student care citește mult, profesionist, el trebuie să fi avut și în liceu lecturi de felul acesta, cărți care să-l pregătească și să-i faciliteze contactul cu programa universitară.”

Similar, ca elevul să fie un cititor bun în liceu, „el ar fi trebuit ca, în gimnaziu, să fi avut un profesor serios de limba și literatura română, care l-a orientat spre lecturile esențiale, care i-a configurat un orizont cultural în care să se miște ușor”.

Pe toți, indiferent de cât de experimentați sunt cu cititul, profesorii de la Litere îi testează în anul I de studii, să vadă câtă literatură consumă și „dacă au capacitatea de a discerne valoarea de nonvaloare”. 

Fac asta pentru că pe studenții de la Litere îi așteaptă minim 6-8 cărți de citit pentru cele 15-16 discipline. Se ajunge, așadar, cam la 100 de volume pe an, dar din unele, studenții trebuie să citească doar câte un articol sau un capitol. 

Craiova: totul ține de repere

De la Facultatea de Litere de la Universitatea din Craiova, profesorul Gabriel Nedelea spune că e „optimistul de serviciu” și aduce o perspectivă mai blândă. „Chiar dacă situația nu e atât de roz și există, într-adevăr, destul de multe motive de îngrijorare, cred că totuși tinerii de astăzi și studenții la Facultatea de Litere sunt totuși consumatori de cultură contemporană destul de serioși.”

În opinia sa, totul ține de reperele pe care le alegem. „De exemplu, în perioada interbelică, un om care văzuse cinci filme în toată viața lui era considerat un om cult.” Cine mergea o dată pe săptămână la teatru, la fel. „Noi acum vedem, poate, și zece filme pe săptămână.”

Profesorul observă că atmosfera mai relaxată de la cursurile opționale stimulează lectura. „La opționale se citește mai mult decât la cursurile de bază pe care le am. Și e o serie de cărți pe care le numesc eu cărți cu cârlig, pe care cel puțin la început, din curiozitate, majoritatea le citesc.”

La o facultate de Litere, explică Nedelea, ar trebui să se citească „foarte, foarte mult”. De aceea, el adaptează bibliografiile aproape anual, în funcție de interesele și nivelul anului respectiv. 

„Am tendința de a le aduce cât mai în prezent. Lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultimii 20 de ani. Și în literatură, și în critică literară.”

Pe lucurile care îi plac se concentrează și Teodora atunci când vine vorba de citit. Admite, însă, că uneori o distrage tehnologia.

Târgoviște: „a citi” și-a schimbat radical sensul

La Facultatea de Litere de la Universitatea „Valahia” din Târgoviște, profesorul Alexandru Pompiliu vorbește fără menajamente despre generațiile de studenți care îi trec pragul. „Există ani extraordinar de buni. Din 20 de studenți, sunt prezenți mai mulți care sunt buni. Dar sunt ani pe care i-aș cataloga drept catastrofali. În legătură cu acest citit, situația nu este deloc roz”, mărturisește el.

Profesorul observă că, pentru studenții de azi, cititul și-a schimbat radical sensul.

„Ei au extins sau au deplasat semnificația termenului spre lucruri la care noi nu ne-am gândit. De exemplu, dacă întreb ce ați mai citit sau citiți, ei răspund «păi, am citit bloguri, am citit pe YouTube, am citit texte scurte de genul SMS-ului sau vorbind cu cineva, scriind pe WhatsApp».”

Pus față în față cu realitatea asta, profesorul s-a adaptat: își ia două ore din curs pe semestru în care le arată cum citește el acasă, cum oprește frazele, cum extrage ideile, cum se raportează la termenii dificili. Apoi îi lasă să facă singuri același exercițiu. 

„Este aproape imposibilă misiunea în facultate pentru că nivelul analfabetismului funcțional este fantastic de mare. Am să spun o chestiune care probabil deranjează. Noi nu avem 42% analfabetism funcțional așa cum spun statisticile, eu am certitudinea că avem undeva la peste 90% analfabetism funcțional.” 

Are colegi de catedră care au renunțat complet la bibliografie. „Se mulțumesc, dacă ei (studenții, n.r.), de bine, de rău, ajung să înțeleagă cursul.”

Brașov: cu AI-ul se deschide o lume nouă

Dan Țăranu și Răzvan Mitu, de la Litere, Universitatea Transilvania din Brașov, pun accentul pe problema structurală din educație: mulți studenți vin cu lacune din gimnaziu și din liceu, unde literatura e văzută ca un instrument de memorat. 

Nu li se explică copiilor de ce există literatura, care e rostul ei, cum se interpretează o imagine sau ce este poezia, atrag ei atenția. 

Literatura, explică profesorul Mitu, „e viața însăși, adică emoții, ambiguitate”. „Nu e faptul că lumea nu mai citește sau nu citește suficient sau nu citește corect. Nu e neapărat de cantitate. Poți să citești trei poezii, dar să le citești bine și să te influențeze, să aibă un impact asupra ta. Nu trebuie să fii bibliotecă ambulantă, pentru că iarăși punem niște standarde inaccesibile, mai ales la gimnaziu și la liceu.”

Observă și schimbarea de paradigmă: tinerii consumă mai mult imagini decât text și atenția lor este mai scăzută, dar există încă studenți foarte pasionați de dialogul cultural. E, însă, „destul de aleatoriu”, în sensul în care nu e constant numărul studenților interesați de la un an la altul.

Citește, apoi, câteva puncte incluse în programa școlară, pe care elevii ar trebui să le îndeplinească: „receptarea mesajului scris și oral din diverse tipuri de texte, redactarea de texte scrise, exprimarea orală în diverse situații de comunicare, analiza și interpretarea textelor.”

Noi de multe ori îl vedem pe copil la 19 ani. Păi, greu să mai influențezi niște deprinderi greșite.

În anul I, îi testează pe studenți prin întrebarea: „Care este ultima carte citită?”. Peste 80% sunt lecturi de tip self help (de dezvoltare personală, n.r.), după estimările profesorului. 

O arată și studiul realizat de World Vision România - titlurile care îi impresionează cel mai mult pe adolescenți vin din literatura clasică studiată la școală, cărți de dezvoltare personală sau bestselleruri internaționale.

Doar 8,2% citesc zilnic, iar 28,5% de câteva ori pe săptămână. Aproape 20% dintre adolescenți nu citesc deloc, potrivit aceluiași studiu. 

Și la Brașov, bibliografia are acum mai puține titluri, dar nu poate fi regândită complet „pentru că au totuși nevoie de niște baze”. 

La beletristică, explică profesorul Țăranu, ar trebui să citești 40-50 de pagini pe oră dacă îți iei și notițe. La un text de critică, dacă ai experiență, cam 15-20. 

„La seminar i-am lăsat șapte minute să citească cinci pagini de critică. Au citit trei. Deci fără să fie foarte atenți. Poate trebuie să mergem mai jos, la 40 de pagini pe oră”, crede el. 

„Noi acolo nu suntem adversari, noi venim ca să ne sprijinim reciproc. Ei vin să învețe mai mult de la noi, noi venim să învățăm de la ei și să ne adaptăm la lumea aceasta în care trăim cu toții”, e de părere Dan Țăranu. 

„Ne permitem să ignorăm că foarte mulți copii nu au skill-urile astea și nu doar de la Litere?”, se întreabă el.  

„Cu cât citești mai mult, cu atât înțelegi mai mult. Cu cât citești mai puțin, cu atât înțelegi mai puțin. Când ai citit două cărți în viața ta, pe a treia o să o înțelegi greu, mai ales dacă are alt stil. Dacă ai citit 40 de cărți, deja te orientezi, începi să vezi niște asocieri, să faci niște comparații”, explică Țăranu. 

Soluția vine din ceea ce Răzvan Mitu numește „un soi de echilibristică”, adică dintr-o adaptare continuă. Și asta susține și un studiu internațional despre obiceiurile de lectură ale studenților. Cercetătorii recomandă ca profesorii să încurajeze studenții și să fie chiar ei un model, să existe un mediu liniștit pentru citit și să se înființeze cluburi de lectură. De asemenea, materialele predate trebuie prezentate clar, iar tinerii să fie conștienți de importanța lecturii.

„Cu AI-ul, asta e o problemă nouă. Deci tot ce zicem noi e până în punctul acesta. De aici ce se va întâmpla, nu știu ce să mai zic. Nu mai am repere nici eu, că e o lume nouă care se deschide. Nu știu cum va fi cu lectura, cât ne vom baza, se vor baza pe ea”, mai spune Dan Țăranu.