Elevii își doresc ca școala să se axeze mai mult pe ajutor psihologic și mai puțin pe pedepse. Au inclus prevederi în acest sens și în proiectul de Statut al Elevilor depus la Ministerul Educației, dar au mărturisit asta și în sondajul lansat vara trecută de Școala 9. Adolescenții sunt de părere că exmatricularea, despre care s-a dezbătut intens anul trecut, nu poate fi niciodată soluția la probleme.
Imaginați-vă o cină cu profesori, parlamentari, lideri de sindicat, conducătoare de organizații studențești, activiste din societatea civilă, specialiști în drepturile elevilor și actrițe care dezbat condiția educației în România. Acesta este formatul piesei „Ce e de făcut? Efecte ale măsurilor de austeritate din educație”, sub coordonarea regizorilor Bobi Pricop și David Schwartz, din care publicăm un fragment.
Sunt învățătoare la Școala Gimnazială „Negoiță Dănăilă” din Bucești, comuna Ivești, Galați. O comunitate cu provocări, cu copii din familii dezavantajate, care au nevoie de sprijin. Sunt deja de trei ani în învățământ, timp în care mi-am dat seama că această profesie este una pe care nu ai cum să nu o iei personal, de când intru în clasă știu că sunt un membru al echipei. Încerc în fiecare zi să-i fac pe copiii mei să aibă încredere în ei și să-i învăț să-și identifice emoțiile. Un test atât pentru mine, cât și pentru ei a fost evaluarea națională de la clasa a doua. Acestea sunt lecțiile pe care le-am învățat împreună.