Într-un sistem în care copiii și tinerii din centrele de plasament sunt auziți prea puțin, un consiliu dedicat lor vrea să le dea voce. Să-i încurajeze să-și spună poveștile, să le facă dreptate.
Un copil în vârstă de 7 ani, din Germania, este prea bolnav ca să poată merge la școală. În locul său, Joshua Marinangeli a trimis un avatar, un robot prin intermediul căruia poate interacționa cu profesorul. E de ajuns ca ochii robotului să „clipească” și profesorul înțelege că Joshua dorește să intervină sau să răspundă la o întrebare adresată elevilor din clasă. Digitalizarea școlii a fost accelerată de Covid-19 și roboțeii-elevi ar putea fi soluția pentru copiii cu diferite afecțiuni să-și continue studiile alături de colegii lor. Și platformele educaționale online vor avea o viață lungă.
Într-o cafenea din centrul Bucureștiului, care are pe pereți biciclete și roți suspendate, Corina*, o tânără de 21 de ani, soarbe dintr-o limonadă cu sirop de fructe.