După doi ani de la începutul pandemiei, a fost ridicată starea de alertă. Asta înseamnă că restricțiile nu mai sunt în vigoare. Ceea ce devenise noua normalitate, masca purtată la interior, ratele de incidență a îmbolnăvirii care dictau deschiderea școlilor, toate se vor transforma într-o ciudată amintire. Doar că școala românească dă semne că se va întoarce la aceleași metehne pe care le știam și analizam încă de dinaintea pandemiei. Tot în acești ani, autoritățile s-au angajat să ia mai multe măsuri pentru digitalizarea școlii, dar toate au rămas doar declarații.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Se știe că în Republica, Platon îi alungă pe poeţi din cetatea pe care el însuși a imaginat-o. De ce? Argumentele sale sunt de natură filosofică și morală: pe de o parte poeții nu sunt decât niște imitatori, creația lor nefiind decât o copie a unei copii, iar pe de altă parte fiindcă arta distruge armonia sufletească a cetățenilor.
La Platon și la cetatea fără poeți ne-am gândit zilele trecute, când, după publicarea Ordinului 3.993 din 16 iunie 2021, semnat de ministrul educației, din nou, a câta oară?, profesorii au fost arătați cu degetul de comentatorii de pe rețelele sociale și nu numai.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
