Trăim în realitatea virtuală? Poate cineva să ne controleze creierul? Cât de aproape suntem de găsirea „tinereții fără bătrânețe” și de vindecarea cancerului? Îți afectează creierul învățatul în exces? Sunt câteva dintre întrebările elevilor de la Liceul Tehnologic „Petre P. Carp” din Țibănești, Iași, pentru Gabriel Balmuș. Cercetător principal la Institutul de Cercetare a Demenței din Marea Britanie, Universitatea Cambridge. Acesta s-a conectat online cu liceenii în cadrul evenimentului realizat de Școala 9 – „Care-i faza cu știința?”.
Calculatoare scoase din uz primesc o viață nouă cu ajutorul angajaților de la Ateliere Fără Frontiere, adică persoane vulnerabile care cu greu și-ar găsi de lucru în altă parte. Sunt șomeri de multă vreme sau care n-au avut niciodată un loc de muncă, victime ale violenței domestice sau traficului, persoane eliberate din pușcărie sau aflate în sistemul de probațiune. Calculatoarele reparate de ei ajung la școlile sau elevii care au nevoie, iar în perioada pandemiei această nevoie a explodat. Școala 9 a mers pe fiecare verigă din acest lanț al binelui: de la ONG-ul care a donat calculatoarele până la elevii de la Școala nr. 2 din Videle care au primit un laborator de informatică funcțional.
Poveștile. Poveștile le plac în egală măsură celor mici și celor mari. Vindecă, educă, motivează. Ce e, în fond, altceva, întreaga istorie, întreaga lume, în existența ei diacronică, decât o narațiune? Nimic nu există în afara unei narațiuni, iar poveștile, în formele pe care le-a consacrat teoria literară, fie ca povestiri, basme, parabole sau legende, fie în altele, corelative, sunt narațiuni paideutice, ne învață cum să trăim, cum să alegem binele de rău, pe ce să punem preț și de ce să ne ferim.