Filmul belgian „Close”, al tânărului regizor Lukas Dhont, a creat nemulțumiri printre câțiva părinți, după ce elevii de la Colegiul Național „Școala Centrală” din București l-au vizionat în cadrul unei activități școlare. Deși au urmărit numai trailerul filmului, părinții susțin că face „propagandă de ideologie de gen” și conține „scene obscene cu homosexuali”. Tema este cu totul alta, spun cei care l-au văzut integral.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Cum luptă profesoara de română Cristina Tunegaru împotriva inerției din sistemul românesc de educație și ce putem învăța de la ea.