Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Cu o jumătate de oră pe săptămână de muzică la clasele a noua și a zecea, generații de elevi români ajung să vadă un instrument muzical doar la televizor. De aici a pornit BeatAgora și într-un an au implicat în proiect 6.000 de elevi din toată țara, din care 70 au învățat să cânte la un instrument, cât trei clase de liceu vocațional. Și o fac în 11 trupe nou înființate. Toate astea la clase cu profil real. „Riscăm să avem niște generații de super IT-iști, niște super magicieni ai lui 1 și 0, dar care să aibă emoție zero”, crede muzicianul Zoli Toth, fondatorul fostei trupe Sistem. Într-un interviu pentru Școala 9, a povestit cum ia naștere o nouă generație „liceenii Rock’n’Roll”.
Prima profesoară de sport a Cristinei Neagu crede că cel mai important lucru pe care poate să-l facă la clasă e să-și învețe elevii să iubească ideea de mișcare.