Una s-a născut cu telefonul mobil, cealaltă abia a trimis un SMS de pe o cărămidă pe la 35 de ani. Una și-a luat prima pereche de blugi printr-un noroc, de la un marinar, printre puținii care aduceau mărfuri occidentale în țară. Cealaltă are mai multe perechi luate de la mall. Le despart vreo 50 de ani care au cuprins comunism, o revoluție, democrație. Centrul Generații din București al Fundației Regale Margareta a României aduce împreună 30 de seniori și 50 de copii. Școala9 i-a provocat la un interviu.
În 2007 a pus internet prin fibră optică la școală și a început să țină cursuri de digitalizare cu profesorii. Apoi, a bătut Europa în lung și-n lat cu echipe de elevi și profesori, în schimburi de experiență. Ca să ducă mai mulți copii în afară, profesorii dormeau pe jos în școala gazdă. A digitalizat pas cu pas toate clasele. A introdus standarde de evaluare și anul trecut a avut cei mai puțini elevi din istoria unității de învățământ cu note sub 5 la Evaluarea Națională. Totul se întâmplă la Școala „Gheorghe Popovici” din comuna Apateu, Arad, care îl are manager pe Claudiu Vlad. Un director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș.
O parabolă care circulă în mediul online și pe care am citit-o de curând pune în lumină (ca multe altele, de fapt) relația dintre profesor și elev. Unui profesor îi apare în vis un înger care-i spune că va avea printre elevii săi unul care va deveni un mare conducător, iar că lui, profesorului, îi revine sarcina de a-l pregăti pentru acest destin. Desigur, identitatea acestui elev nu este dezvăluită de mesagerul din vis, astfel că, odată trezit, profesorul începe să se frământe și să caute soluții.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
