Sunt învățătoare la Școala Gimnazială „Negoiță Dănăilă” din Bucești, comuna Ivești, Galați. O comunitate cu provocări, cu copii din familii dezavantajate, care au nevoie de sprijin. Sunt deja de trei ani în învățământ, timp în care mi-am dat seama că această profesie este una pe care nu ai cum să nu o iei personal, de când intru în clasă știu că sunt un membru al echipei. Încerc în fiecare zi să-i fac pe copiii mei să aibă încredere în ei și să-i învăț să-și identifice emoțiile. Un test atât pentru mine, cât și pentru ei a fost evaluarea națională de la clasa a doua. Acestea sunt lecțiile pe care le-am învățat împreună.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
UPDATE În septembrie 2024, Cosmin Olteanu și alți doi membri ai ONG-ului „Noii Zori Păgâni” au fost arestați de Poliția Sectorului 4 București pentru racolarea de minori pentru relații sexuale. Anchetatorii au ajuns la aceștia prin dosarul în care era cercetat Kristof Lajos, cel care își spunea „antrenor de genii”, arestat și el pentru violul unor minori, potrivit ProTV.
Una dintre victime care a denunțat ce se întâmpla în ONG a povestit pentru TVR modul în care adolescenții erau ademeniți cu bani și promisiunea unei vieți mai bune ca să întrețină relații sexuale.