Oksana și Marian Ferțadi, profesori la Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko” din Sighet, povestesc, printre lacrimi cum fratele nu vrea să-și lase orașul și e pregătit să lupte. Ambii sunt ucraineni, ea e chiar din Ivano-Frankivsk, el etnic din Maramureș. Deși predau informatică și matematică, de o săptămână fac cu elevii la școală doar istorie. „Le-am vorbit despre formarea statului ucrainean, despre NATO și UE. Nu știu aceste lucruri, iar dacă nu le spunem noi, vor veni alții să le spună cum stă treaba.”
Sunt învățătoare la Școala Gimnazială „Negoiță Dănăilă” din Bucești, comuna Ivești, Galați. O comunitate cu provocări, cu copii din familii dezavantajate, care au nevoie de sprijin. Sunt deja de trei ani în învățământ, timp în care mi-am dat seama că această profesie este una pe care nu ai cum să nu o iei personal, de când intru în clasă știu că sunt un membru al echipei. Încerc în fiecare zi să-i fac pe copiii mei să aibă încredere în ei și să-i învăț să-și identifice emoțiile. Un test atât pentru mine, cât și pentru ei a fost evaluarea națională de la clasa a doua. Acestea sunt lecțiile pe care le-am învățat împreună.
În ultimul an, pe fondul pandemiei, criticile îndreptate asupra profesorilor s-au înmulțit: fie că au venit din partea elevilor, părinților sau din partea colegilor de cancelarie. Afirmația profesoarei Cristina Tunegaru că 40% dintre profesori ar fi analfabeți funcțional i-a încurajat pe unii dintre membrii societății civile să reitereze și ei nemulțumirile lor. Am vorbit cu Cornelia Popa - Stavri, secretar general al celei mai mari federații de sindicate din învățământ, pentru a înțelege mai bine prin ce trec profesorii, cum se poziționează față de aceste critici și cât de eficientă este de fapt evaluarea cadrelor didactice astăzi.