Adina Rosetti este una dintre cele mai cunoscute autoare de literatură pentru copii din România. Poate ați făcut deja cunoștință cu ea prin intermediul Domnișoarei Poimâine, unul dintre personajele cele mai îndrăgite create de ea, poate că ați citit „O istorie cu gust de kiwi”, cea mai nouă carte publicată, sau poate că ați participat la unul dintre atelierele pe care le susține pe cont propriu sau alături de Asociația DeBasm. Adina a împărtașit idei și observații despre experiența ei din lucrul cu copiii, de la școală și din cadrul atelierelor susținute și a povestit, pe larg, despre mai multe tehnici de împrietenire cu inspirația.
Anual, pagube de milioane de euro ne inundă țara, iar autoritățile par să intervină abia după ce dezastrul s-a produs, ca să repare, nu ca să prevină. La aproape nouă luni de la inundațiile din Galați, ne întoarcem în Cudalbi și Pechea, unde școlile au fost închise atunci, să vedem ce a rămas în urma apelor.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.