Alarmele antiaeriene întrerup zilnic orarul elevilor în Ucraina. Pe timpul lor, împreună cu profesorii părăsesc urgent clasele și coboară în adăposturi. Uneori rămân acolo timp de 4-5 ore, fără curent electric, doar cu luminițele de la ecranul telefoanelor mobile. Școala 9 a discutat cu doi profesori din regiunile Cernăuți și Odesa, care predau în școli românești, care descriu realitățile din sistemul de învățământ și speranțele de pace ale elevilor.
Profesor de istorie și conferențiar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Dan Lazăr, a făcut o analiză a învățământului din perioada comunistă. El însuși a început facultatea în comunism și absolvit-o în democrație. Dan Lazăr este și doctor în Istorie contemporană și cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Se ferește să tragă o concluzie în alb sau negru la întrebarea „a fost școala de mai bună calitate pe vremuri?” Fiindcă nu ar reprezenta „un adevăr convenabil majorității”. Și totuși, ce-a fost bun și ce nu?
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.