Silvia Bușcan: Nu mi se pare deloc așa, pentru că inteligența artificială nu se duce pe teren să vorbească cu oamenii, inteligența artificială nu filmează, nu ia voxuri, nu ia interviuri.
Inteligența artificială nu este programată să aibă emoții, sentimente și să le înțeleagă la un nivel mai profund în afară de cel pur teoretic. El îți poate da strict niște informații teoretice preluate, by the way, tot din surse, tot din alte materiale jurnalistice, le mai și inventează, dar tot din altă parte le aia.
Luca Strâmbeanu: În momentul în care tu vrei să afli o informație, tu, ca cetățean, vrei să afli dacă a luat foc AFI azi sau nu și cauți pe Google chestia asta, o să primești un rezumat de la Gemini, ChatGPT și așa mai departe, care cuprinde toate informațiile din surse actuale, din toate publicațiile și din toate ziarele care au scris despre treaba asta. Deci, practic, tu nu mai ajungi să vizitezi site-ul publicației și asta creează foarte multe probleme financiare pentru publicații.
Cristina Apostolache: AI-ul este peste tot at this point, pe Google, pe telefon, fără să-ți dai seama, pentru că foarte multe aplicații îl folosesc într-un mod în care utilizatorul să nu simtă că e făcută cu ei aplicația. Și e foarte important să vedem cum putem utiliza totuși AI-ul în ajutorul jurnalismului, nu să-l saboteze. Poate să fie așa un tool de a polișa materialul, dar nu trebuie să fie cel care îl face, pentru că, până la urmă, jurnalismul denotă nivelul țării în libera exprimare, în democrație. Totuși, jurnaliștii sunt vocea poporului. Fără jurnaliști, oamenii nu află tot felul de informații care ar fi, de fapt, esențiale pentru ei.
Cred că AI ar trebui totuși să devină un prieten pentru noi, dar, în același timp, să fie un prieten pe care îl ținem la distanță. Sunt tot felul de motive pentru care l-am folosit, dar nu trebuie să fie acela pentru a ne simplifica viața în totalitate. Până la urmă, care mai e distracția de a mai scrie, ce pasiune mai ai dacă doar dai promptul pe ChatGPT și îți face un articol?
Filip Niță: AI-ul nu poate să meargă pe teren, nu poate să ia interviu, dar în același timp, AI-ul poate să funcționeze ca un jurnalist pentru publicul larg, oamenii care merg direct pe un chat și întreabă acolo despre evenimentele zilei, despre știrile zilei sau își i-au de acolo informații, pentru că sunt foarte mulți oameni care fac asta, pentru că, probabil, le e mai comod și, probabil, nu au nici un exercițiu de a merge mai departe cu propria cercetare, de a-și duce mai departe șirul logic al întrebărilor și a afla de ce.
„E ca în jocurile foamei”
Iulia Roșu, redactoră-șefă Snoop: Cum ar putea un AI să stea luni de zile să vorbească cu femei care au trecut prin agresiuni sexuale, să încerce să înțeleagă ce s-a întâmplat acolo? Sunt foarte multe elemente pe care nu le văd ca putând fi înlocuite de așa ceva, dar cine știe ce se mai întâmplă peste 10-15 ani sau mai mult de atât?
Cred că e greu să preiei totul din jurnalism și să le treci prin acest filtru al inteligenței artificiale și noi să nu mai existăm, dar din păcate există multe zone în care știrile scrise rapid sau copy-paste… În România se întâmplă atât de des chestia asta să ia cineva să scrie o știre și ulterior toată lumea să preia știrea, uneori fără să mai verifice nimic în plus față de ce a fost acolo.
Cristian Lupșa, jurnalist și host The Power of Storytelling: „E aproape ca jocurile foamei, adică unii vor reuși și vor reuși spectaculos, doar că nu vom reuși toți. Cred că noi venim dintr-o epocă în care unii făceau mai bine, alții făceau mai prost, dar parcă erau resurse mai curate sau mai necurate pentru toți.
Cred că întrebarea este câte (publicații, n.r.) vom putea susține și se leagă cumva și de inteligență artificială. Mă rog, eu am și placa aia cu unealtă făcută de niște companii profund neetice, care exploatează oameni în foarte multe colțuri din lumea asta.
Nouă ne place să consumăm lucruri care sunt suficient de bune. Și dacă este suficient de bună informația la a șasea mână pe care nu știi cine a dat-o, nu o să ajungi între ăia care poate dau bani (pentru presă, n.r.) și mi-aș dori ca AI-ul să omoare acest jurnalism irelevant pe care unii dintre noi l-am făcut la începutul carierei și, din păcate, publicații cu mari pretenții îl fac mai mult decât ai crede că ar trebui făcut acum. E poate mai bine ca niciodată în a putea fi independent față de tot felul de surse dubioase de venit, doar că cred că numărul celor care vor reuși este mic. Și cred că aici e despre cum trăim cu asta.
ECHIPA DE PROIECT
Redactori Școala cea mai 9: Cristina Apostolache, Silvia Bușcan, Filip Niță, Luca Strâmbeanu
Video: Bogdan Mocanu - Altcumva, Sorin Grigoreanu
Montaj: Bogdan Pîrlea
Grafică generic: Raluca Cristea
Coordonatoare social media: Lavinia Niță
Producătoare: Andreea Archip
