Avocata care a lăsat Bucureștiul ca să fie învățătoare într-un sat depopulat din Călărași. „E locul meu aici”

Dinspre București, de pe Autostrada Soarelui, unul dintre drumuri duce spre Lehliu-Gară, oraș aflat la 67 de kilometri distanță de capitală. Din Lehliu, drumul merge atât de drept, încât capătul i se pierde la orizont. Macii roșii înfloriți de pe marginea drumului ascund bornele pe care scrie Valea Argovei, localitate la alți 11 kilometri distanță. 

La prima cotitură se află școala. Nu e ușor să îți dai seama că e școală, pentru că nu are terenuri de sport, nici curte. Singurul spațiu care aduce a copilărie e un joc de șotron, vopsit pe asfalt. În fața clădirii, e doar o alee, înconjurată de un gazon și zece copaci în care cântau păsările. E înnorat, dar Lavinia Hendli nu se temea de ploaie, pentru că ea a stat „la o discuție cu Dumnezeu” și i-a zis că nu va ploua.

Elevii vor să plece la oraș unde „sunt magazine multe, mall-uri”

Ideea proiectului a pornit chiar de la o discuție pe care învățătoarea a avut-o cu elevii ei la începutul anului școlar. „Am întrebat copiii unde ar vrea să locuiască. Și mi-au zis că în București sau în Lehliu, mi-au zis că sunt magazine multe, că pot să meargă la mall-uri. Și i-am întrebat ce spun de comuna noastră”. Dar copiii nu vedeau nimic frumos în comuna lor. „Nu prea e nimic în sat, că la noi nu sunt străzi frumoase, că noi nu avem transport”, i-au spus învățătoarei. 

Ea și-a dorit însă să le schimbe părerea. Lavinia Hendli face parte din a VIII-a generație de profesori integrați în sistem de Teach for Romania, ONG care recrutează și pregătește oameni valoroși să devină profesori, învățători și educatori în școlile publice din România, în cele mai dificile comunități.

Hendli a fost avocat stagiar după ce a terminat facultatea la București, însă nu i-a plăcut această profesie. Nu îi plăcea nici viața aglomerată din București, așa că, împreună cu soțul ei, au luat decizia de a se muta la țară, pentru ca și copiii lor să aibă o copilărie „faină, cum am avut noi la țară, la bunici, cum ne juleam și ne puneam în praf să nu ne curgă sânge“, ne-a mai povestit învățătoarea. 

„Simt eu că asta e menirea mea, practic. Și e locul meu aici. Și mi-am găsit locul aici printre oamenii din comunitate”, spune astăzi învățătoarea.

Și directoarea școlii simte impactul pe care venirea Laviniei Hendli la școala din sat l-a avut asupra comunității. „Prezența acestei doamne învățătoare a fost un lucru nou pentru școală, un lucru impresionant, în care am simțit, parcă, pentru prima dată, că tinerețea și-a spus cuvântul. Și când zic acest lucru, vorbesc metaforic. Tinerețea de a face, de a fi voluntar, de a putea, de a iubi, de a fi dovedit, implicat până la maxim în ziua de mâine și de a avea puterea de a trage după tine un pic colectivul”, ne-a spus Melania Nicolae, directoarea școlii de aproape 12 ani.

Sătenii întâmpinați cu gogoși și socată la micul muzeu făcut în curtea școlii

Proiectul realizat de elevi și de învățătoarea lor a animat, însă, curtea școlii. La intrarea în curte, oamenii erau întâmpinați cu pâine și sare, pâine de casă cu maia, gogoși, scovergi sau socată, făcute de oamenii din sat, părinți sau bunici ai elevilor. Oamenii din comună au primit invitații la eveniment, lucrate manual de către elevi.

Învățătoarea a gândit spațiul din fața școlii în mai multe zone: zona expo - unde se găsea expoziția de fotografii făcute de elevi în sat și broșura satului, realizată tot în cadrul acestui proiect, zona de lăsat gânduri - unde cei veniți în curtea școlii puteau scrie un gând, zona cu amintiri - amenajată cu obiecte vechi găsite în sat și drumul învățării - presărat cu cărți și cu bușteni. 

„Fiecare carte reprezintă un pas al învățării, iar buștenii sunt provocările prin care am trecut”, ne-a spus Hendli. Evenimentul din acea zi a fost rezultatul a ceea ce au muncit elevii alături de învățătoare un an întreg. Fiecare elev a strâns povești de la oamenii din sat, a realizat fotografii. Le-au pus la final pe toate, cap la cap, pentru a contura puțin din istoria comunei lor. 

Cu banii strânși din vânzarea fotografiilor făcute de elevi, Lavinia vrea să îi ducă în excursie la București, cu trenul, pentru că unii dintre ei nu au ieșit niciodată din sat. Vrea să îi ducă la muzeul Antipa și vocea îi tremură când vorbește despre momentul în care nu va mai preda elevilor ei din clasa a IV-a. 

Apreciază mai mult satul, dar tot vor să plece

Dar copiii din Valea Argovei au multe motive să plece din sat, după cum ne-a spus și directoarea școlii. Ne-a spus că acasă nu au educația necesară, că mulți încă au toaletă în curte, cum se întâmplă altfel în 40% dintre gospodăriile din țară, după cum arată datele Institutului Național de Statistică. Profesorii din Valea Argovei spun că se încearcă ca măcar la școală să aibă condiții bune, să le fie un model de locuire pentru viața de adult. 

Roberta este una dintre elevele de clasa a IV-a a Laviniei. „Va ajunge cel puțin președinte”, o încurajează învățătoarea. Roberta a învățat despre comuna ei, despre istoria locului, pe parcursul acestui proiect. „Am avut niște emoții îngrozitoare, pentru că a fost mult de muncă la acest proiect, tot anul școlar”, spune fata. Și, deși Roberta, fata cu flori roșii în părul ondulat, care zâmbește la cameră când i se face poză, își apreciază mai mult satul acum, spune totuși că „Pe viitor mă voi muta altundeva”. Și vrea să fie medic veterinar.

Învățătoarea care vrea să rămână 

Nici profesorii nu își doresc să vină la școala din Valea Argovei: „Majoritatea vor să plece în zone mai bune. Pe mine asta mă doare. Este zona defavorizată din punctul de vedere al orizontului geografic. Și când mă gândesc la acest lucru, spun că, pe timp de iarnă, noi suntem în zona cu crivăț, lângă apă, practic, de la Lehliu până aici se blochează drumurile și nu ai cum să ajungi”, ne-a mai spus directoarea școlii.

Lavinia își construiește acum, alături de soțul ei, o casă în sat. O nouă asigurare că a venit ca să rămână. Ne-a spus că, deși majoritatea vor să plece de aici, ea a plecat din București și s-a mutat în Valea Argovei unde vede un viitor. Chiar asta le spune și copiilor când vorbesc despre viitor. Le spune că ea a venit la ei, că iubește locul, că a lăsat în urmă viața din București și și-a găsit locul în Valea Argovei. Iar, acum, cu ajutorul lor, a recreat o parte din istoria satului.

Cristina, mentora ei de la Teach for Romania ne-a povestit că are planuri de viitor, își dorește chiar să participe la următorul concurs de directori. Tocmai de aceea, proiectul implementat de Lavinia are la bază self leadershipul. Acest lucru înseamnă că „Elevii singuri fac munca, practic. Iau inițiativa, preiau inițiativa, se organizează și fac diverse lucruri singuri. Autonomie”.

Ce înseamnă programul Teach for Romania

În programul Teach for Romania sunt în prezent 118 profesori. Programul durează doi ani, timp în care noii profesori predau, supervizați de mentorii lor. „Profesorii noștri, sunt susținuti timp de 2 ani la catedră, într-o școală vulnerabilă, printr-un program consistent de dezvoltare a competențelor de leadership. Cei doi ani sunt doar începutul. După ce înțeleg realitatea de la firul ierbii, profesorii își pot folosi experiența pentru a schimba și mai mult sistemul educațional, urmând una dintre cele 5 direcții strategice ale organizației. Pot alege să rămână la catedră, se pot implica în formarea altor profesori, în politici publice, media sau proiecte ce susțin dezvoltarea comunităților vulnerabile”, ne-a explicat Cristina, mentora Laviniei Hendli. Ea mai are încă 17 profesori pe care îi supervizează și pe care îi ajută să își dezvolte competențele necesare pentru a deveni pedagogi. 

Peste 1.200 de școli erau clasificate ca fiind dezavantajate în România în 2020, potrivit datelor publicate de Ministerul Educației.