46% dintre elevii români nu depășesc nivelul de bază la Științe, 52% nu depășesc nivelul de bază la mate și 48% la română, potrivit ultimelor testări internaționale PISA. Dar în afară de rezultatele la discipline, există alte elemente la care analista Miyako Ikeda spune că ar trebui să ne uităm fiindcă ne dau informații prețioase. De exemplu:
- 77% dintre elevi sunt de acord sau total de acord că sunt curioși în legătură cu multe lucruri diferite, comparativ cu 73% în țările OCDE, în medie. Doar că este o scădere aici cam de 5 puncte procentuale. În același timp, 22% sunt de acord sau total de acord că școala a fost o pierdere de timp (media OCDE: 24%). Aici e o scădere cu aproape 8%.
- În România, elevii au raportat că petrec, în medie, 1,6 ore pe zi utilizând dispozitive digitale la școală pentru activități de învățare la care se adaugă alte 1,7 ore pe zi în scop recreativ tot în timpul programului școlar. În plus, 29% dintre elevi au raportat că, la majoritatea sau la toate orele de științe, colegii lor sunt adesea distrași de utilizarea dispozitivelor digitale, iar cei care au raportat că sunt distrași de dispozitive digitale la orele de științe obțin scoruri cu 11 puncte mai mici la științe decât cei care nu au raportat o astfel de distragere a atenției. Apoi, 40% dintre elevi au raportat că utilizează chatboturi bazate pe IA pentru școală cel puțin o dată pe săptămână, inclusiv pentru rezumarea unui text pe care trebuiau să îl citească și pentru redactarea textelor pentru sarcini scrise.
Miyako Ikeda lucrează de 22 de ani la OCDE în rolul de analistă pentru testările PISA. Este doctor în evaluare și analiza comparative internaționale și este licențiată în științele educației la Universitatea din Tokyo, Japonia.
„Scăderea performanței la citire a coincis cu scăderea implicării elevilor”
- Performanța la literație a scăzut la nivel global, regres legat de utilizarea tehnologiei, dar nu numai. Cu toate acestea, există încă țări care au avut rezultate mai bune. Ce au făcut acele țări?
- La nivel global, performanța a scăzut, în special la citire, da. Apoi, pentru România, performanța a scăzut ușor, asta cu minus 15 puncte de scor, ceea ce este mai puțin decât în alte țări.
Este foarte dificil de spus ce au făcut mai bine acele țări sau ce se întâmplă în țările cu performanțe scăzute. Dar noi ne-am uitat la acele date și am aflat că scăderea performanței la citire a coincis cu scăderea implicării elevilor. Acele țări care nu au o scădere a performanței la citire, acolo elevii sunt mai interesați să învețe. Motivația intrinsecă, adică dacă le place să învețe sau nu, aceasta a scăzut.
Și, de asemenea, perseverența a scăzut, valoarea acordată școlii a scăzut. Dacă simt că ceea ce învață la școală este util pentru viața lor sau nu, și acest indicator a scăzut.
De asemenea, ne-am uitat la cât de repede răspund elevii. În PISA, acum totul este digitalizat și ne putem uita la amprenta temporală, cât timp au petrecut elevii pe fiecare cerință. Și am aflat că, în comparație cu 2018, proporția elevilor care citesc foarte repede și apoi oferă răspunsul greșit a crescut. Media aproape că s-a dublat. Iar acum, acest indicator de citire grăbită este de aproximativ 9%. Și m-am uitat la cazul României. România în 2022 avea 7,7% citire grăbită. Dar în 2025 este de 13%. Deci, acesta este un lucru căruia trebuie să i se acorde atenție.
Dacă privim invers, în acele țări care au rezultate bune, citirea grăbită nu se întâmplă și implicarea și curiozitatea se mențin. Deci, ceva se întâmplă cu elevii.
Este foarte dificil, doar pe baza datelor PISA, să spunem ce cauzează această lipsă de implicare a elevilor și graba în citire. Dar un lucru la care ne-am putea gândi este introducerea lecturii digitale. Și deja în PISA 2022 am aflat că, potrivit evaluării personale, plăcerea de a citi este în scădere. Elevii citesc mai puțin de plăcere. Iar acum se petrece tot mai mult timp pe dispozitivele digitale. Așadar, este foarte probabil ca obiceiul lor de lectură să se fi schimbat. Trec prin informații foarte rapid și poate că nu citesc în profunzime.
E posibil și să nu mai aibă răbdare, pentru că nu sunt obișnuiți să petreacă mult timp citind un text lung. La nivelul mediei OCDE, vedem că scăderea mai mare a procentului de răspunsuri corecte apare la cerințele care sunt mai lungi, cele care nu încap pe o singură pagină, acolo scăderea performanței este mai evidentă. La fel, la cerințele care cer reflecție și gândire profundă, gândire de nivel superior, sunt în scădere. Acest lucru este destul de îngrijorător, deoarece acestea sunt competențele de care ai nevoie pentru era IA. Așadar, este ceva căruia trebuie să-i acordăm atenție.
Apoi, în general, acele țări care au performanțe încă ridicate, au așteptări foarte mari de la elevi. Iar dacă vreun elev rămâne în urmă, profesorul depune un efort suplimentar și oferă sprijin pentru ca elevul să poată recupera, în loc să diferențieze așteptările în funcție de performanța elevului. Deci, acesta este un lucru pe care l-am descoperit din datele PISA.
Decalaj între elevii din familii înstărite și cei din familii dezavantajate
- Rezultatele PISA de astăzi au fost primite în România cu multă îngrijorare și cu un sentiment de urgență. Ce alte date ne puteți oferi mai detaliat despre România în comparație cu alte țări?
- În comparație cu alte țări europene, rezultatul per total al României nu este atât de pesimist sau negativ. Vreau să încep cu punctele forte. Elevii arată o atitudine foarte pozitivă față de învățare, sunt curioși să învețe. 77% au spus că sunt curioși în legătură cu multe lucruri diferite, ceea ce este mai mult decât media. Și 63% raportează că depun efort suplimentar.
În PISA, încercăm să privim elevul nu doar din perspectiva performanței, ci mai degrabă multidimensional. Și toată această perspectivă exterioară se bazează pe răspunsurile elevilor legate de curiozitate, perseverență și stabilirea obiectivelor, care sunt foarte importante pentru lumea IA, unde trebuie să continuăm să învățăm singuri. Aceste valori sunt destul de ridicate la elevii români.
În același timp, elevii români simt că nu se pot adapta la o situație nouă. Apoi, mai este vorba despre performanță. După cum probabil ați văzut deja, performanța la științe și matematică, cel puțin între '22 și '25, nu are o scădere semnificativă, dar la citire este o scădere de 15 puncte. Nu numai performanța, ci și alte aspecte neacademice ale elevilor (perseverența, faptul că găsesc sau nu școala utilă, întârziatul sau absențele de la ore, n.r.), care sunt foarte importante pentru viitor.
Apoi, în raportul nostru, am descoperit că această performanță academică și ceilalți indicatori de reziliență și curiozitate sunt puternic corelate. În analiză, noi le-am separat, dar cred că, la o ființa umană sunt multe aspecte care se împletesc.
La România, performanța este mai mică decât media OCDE și mulți dintre elevi nu ating nivelul doi, care este nivelul de bază pe care ne așteptăm să îl atingă tinerii de 15 ani. Așadar, acesta este un lucru la care trebuie lucrat. Performanța generală trebuie crescută, dar lucrul bun este că aspirația și motivația elevilor sunt destul de ridicate.
Știința nu este doar pentru oameni de știință, știința este și pentru oamenii obișnuiți, în sensul în care trebuie să ne educăm pentru a putea aborda lucrurile într-un mod științific, adică să evaluăm sursa. Există surse multiple de informații, evaluezi acea sursă și apoi faci judecăți pe baza dovezilor științifice. Proporția elevilor români care au spus că verifică sursele de informații și că se bazează pe studiul științific în defavoarea propriei percepții este mai mică decât media OCDE în România. Nu numai cunoștințele științifice și aplicarea cunoștințelor, ci mai degrabă modul de gândire științific trebuie consolidat în România.
Mai este o proporție semnificativă a elevilor care verifică sursele, dar, la sfârșitul zilei, se bazează doar pe propria evaluare. E un lucru destul de îngrijorător, deoarece în lumea IA, toate aceste informații create de IA sunt foarte convingătoare. Pare că au sens, sunt convingătoare, dar trebuie să verificăm dacă sunt valide din punct de vedere științific sau nu. Acesta este un domeniu unde trebuie lucrat.
În ceea ce privește echitatea, în România există variații foarte mari de performanță între școli. Aceasta înseamnă că, din punctul de vedere al părinților, trimiterea copilului la școala A sau la școala B va duce la o calitate diferită a educației. Este foarte îngrijorător. Această variație între școli este ceva căruia trebuie să i se acorde atenție.
România este una dintre țările în care mediul socio-economic al elevilor este puternic corelat cu performanța.
Așadar, România trebuie să lucreze la ambele: nu numai ca performanța elevilor să crească pentru toată lumea, dar trebuie să scadă decalajul de performanță între elevii avantajați și cei dezavantajați. Și îngrijorător este că, spre deosebire de trecut, decalajul de performanță dintre elevii avantajați și cei dezavantajați din punct de vedere socio-economic se mărește.
Mai este absenteismul. În cazul României, absenteismul, lipsitul de la școală o zi întreagă a scăzut de-a lungul anilor. Cu toate acestea, este încă peste media OCDE. Dar când te uiți la întârziatul la școală, România a înregistrat o creștere în 2025, mult peste media OCDE. Deci întrebarea este: ce se întâmplă? De ce elevii întârzie mai mult acum? Și de ce sunt mult mai mulți în România? Vă întreb, aveți vreo ipoteză pentru asta?
- Există un procent de 22% dintre elevii români care spun că nu simt că școala îi ajută, poate că acea parte ar putea fi corelată. Apoi, s-ar putea să fie legată de inechitatea pe care o avem. Elevii întârzie la școală uneori din cauza transportului, că vin de departe, din zone izolate...
- Da. Totuși, în ceea ce privește resursele școlilor, se pare că, potrivit directorilor de școli, situația resurselor nu este atât de rea în România și nu există nicio diferență socio-economică. Așadar, școlile dezavantajate din punct de vedere socio-economic primesc aproape același tip de resurse umane și material educațional în România. Astea sunt vești excelente. Deci se întâmplă altceva în cazul elevilor dezavantajați.
Ce mai este destul de interesant - utilizarea în scop recreativ a dispozitivelor digitale la școală. Am descoperit că acei copii care folosesc mai mult dispozitivele pentru distracție tind să aibă performanțe mai scăzute. Deci, ar putea fi ceva aici legat de utilizarea în scop recreativ a dispozitivelor digitale în funcție de mediul socio-economic.
- Încă mai aveți multe lucruri de corelat din această cantitate imensă de date. Dar, de exemplu, timp de decenii, în România a existat o discuție amplă despre cât de subfinanțat a fost sistemul educațional. Iar ceea ce am văzut astăzi, ascultând conferința dumneavoastră, a fost că este la fel de important ce faci și cum cheltuiești banii.
- Exact. Cred că imaginea prezentată de Andreas Schleicher despre finanțare și performanță arată că este important să existe o sumă de bază. Dar după acea bază, este vorba mai mult despre cum îi aloci, cum îi folosești. Așadar, suma de bani nu rezolvă problema, ci modul de utilizare, cât de eficient sau eficace sunt folosiți banii reprezintă cheia.
Apoi, utilizarea IA. Un alt lucru este că, în România, elevii pare că folosesc destul de mult IA... Copiii care nu folosesc IA pentru a redacta un text pentru o temă tind să aibă performanțe mai scăzute decât cei care o folosesc.
Așadar, nu putem spune cu exactitate că IA va ajuta la învățare, pentru că depinde într-adevăr de modul în care o folosesc elevii.
- De-a lungul timpului și în întreaga lume, OCDE a văzut țări scăzând și crescând în rezultatele educaționale. Există ceva universal în ceea ce au făcut pentru a-și îmbunătăți sistemele?
- Ați auzit probabil discursul Secretarului General OCDE despre cele șase puncte pentru îmbunătățire („Concentrați-vă pe mai puține discipline, dar cu mai mare profunzime, investiți în profesori, implicați-i pe părinți și oferiți sprijin individual elevilor și școlilor care au nevoie mai mult de asta”, a rezumat Mathias Cormann, secretarul general al Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică).
De asemenea, ce a spus Andreas Schleicher că este important ca profesorii să mențină așteptările ridicate, despre expertiza profesională a cadrelor didactice.
Profesorii nu doar transmit cunoștințe, ci au autonomie. În același timp să existe și un mecanism care se asigură că autonomia profesorilor nu ajunge să crească disparitățile. Pentru că dacă profesorul nu este bine pregătit și i se dă doar autonomie, un profesor capabil va preda foarte bine, dar un profesor neinstruit nu o va face. Iar acei profesori neinstruiți predau de obicei în zone dezavantajate.
Așadar, acordarea de autonomie profesorilor trebuie să fie cuplată cu sprijin și formare pentru cadrele didactice, cu creșterea profesionalismului acestora, precum și cu un sistem de monitorizare la nivel de sistem pentru a se asigura că, dacă se detectează un decalaj, se intervine imediat și se sprijină acele școli sau profesori. Deci această combinație de responsabilitate și autonomie devine factorul important.
Un alt lucru este stratificarea. Datele PISA anterioare au arătat că, dacă stratificați elevii în filiera profesională și cea teoretică, acele sisteme tind să aibă performanțe mai scăzute. Asta afectează foarte mult echitatea. Este important ca, dacă repartizați elevii pe rute diferite, ar trebui să existe mecanisme prin care elevul să poată trece de pe o rută pe alta. Cumva ai ales sau părinții tăi au ales și ai mers pe ruta profesională, dar apoi vrei să mergi pe ruta teoretică, există vreo cale de a face asta sau nu? Acest lucru va schimba motivația elevului. Dacă elevul simte că se află pe o rută profesională care nu are viitor în ceea ce privește un standard academic ridicat, de ce ar mai învăța, nu? Așadar, această stratificare trebuie aplicată cu mare atenție. Dacă stratificați elevii, asigurați-vă întotdeauna că există o modalitate de a trece de pe o rută pe alta.
