12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?
Pot profesorii să se abată de la ceea ce spune programa școlară că pot preda doar pentru că „elevii ei sunt fericiți atunci când îi învață lucruri noi”? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș deschid această dezbatere și vin cu șapte argumente care susțin că este importantă urmarea programei pentru a asigura coerență și unitate în învățare.
Din băncile școlii ca elevi și până la momentul în care ne angajăm, în cabinetul medicului unde trebuie să ne citim rețeta, acasă când citim instrucțiunile unui electrocasnic sau pe net unde suntem bombardați de informații, literația are un rol esențial în viața noastră. În România, doar 11% dintre elevi înțeleg în profunzime un text. Astăzi, 8 septembrie, se celebrează Ziua Internațională a Literației și noi lansăm o nouă serie REZOLVAT dedicată în întregime temei.