Cum a devenit Cinema Europa din București un Gen Z space

M-am urcat în primul troleu care se întâmpla să treacă prin fața Universității într-o după-amiază friguroasă de încă iarnă și după două stații am zărit panoul cu majuscule - „EUROPA”. Am intrat cu încredere în clădirea unde mi-am petrecut câteva seri cu prietenii. De data asta n-am venit la film și popcorn, ci să le iau interviu voluntarilor. 

În prezent, sunt o echipă de vreo 40 de voluntari între 16 și 29 de ani care se ocupă de cam tot: de la curățenie, scanatul biletelor și vânzarea de popcorn, la conținutul de social media pentru adolescenți. În seara asta eu vorbesc doar cu șase dintre ei: Ioana, Anca, Elif, Andrei, Sara și Maria. Au ajuns aici după ce s-au înscris prin formularul deschis permanent pe site-ul ONG-ului Susțin.org. 

Ioana (coordonatoarea departamentului de social media) și Andrei (student la regie de film) erau sunt cei mai „în vârstă”, au puțin peste 20 de ani. Elif, Sara, Anca și Maria sunt încă la liceu și ei se ocupă de social media și de locație, atunci când există proiecții. 

Ne-am așezat pe fotoliile de la intrare, despărțite de o măsuță joasă pe care stătea un „televizor cutie” care afișa programul săptămânilor următoare. Iar ca să fie treaba treabă, deasupra acestuia trona clasicul mileu alb din casa bunicilor.

Pe vremea… 

Haideți să vă povestesc puțin despre Cinema Europa – locul care a devenit magnet pentru Gen Z în ultimii doi ani. Dacă nu recunoașteți acest nume, cel mai probabil faceți parte dintr-o altă generație și s-ar putea ca Miorița să vă trezească amintiri din copilărie. 

În 1935, într-o perioadă în care sălile de cinema se modernizează la nivel mondial, pe Calea Moșilor, în București, apare Cinema Miorița. După Revoluția din 1989, cinematografele românești sunt abandonate, privatizate haotic, iar publicul migrează spre TV și VHS. În anul 1999, Cinema Miorița primește numele actual – Cinema Europa, însă voluntarii mi-au mărturisit că „nu mai venea nimeni, era pustiu”, iar cei care dețineau locația de pe Moșilor o păstrau numai pentru evenimente private. 

Așa se face că, în octombrie 2024, Asociația Susțin.org – care desfășoară evenimente culturale pentru copii, festivaluri de film, lansări de carte, strângeri de fonduri pentru ONG-uri etc.  – a preluat acest proiect și i-a oferit „un alt scop”, transformându-l într-un „Gen Z space”.

…noastră

Faimoasele „weekenduri tematice” și conceptul de „movie battle”, în care publicul alege la fața locului un film din nou, de ex. 500 Days Of Summer vs. The Lego Batman Movie, sunt doar câteva dintre strategiile care au adus lumea la cinemaul de pe Moșilor. Adică programul îl face de obicei publicul, „urmăritorii canalelor de social media ale cinematografului fiind încurajați să trimită mesaje voluntarilor cu propuneri de filme, tematici, regizori sau actori pe care și-ar dori să le vadă puse în aplicare”, explică Ioana. 

Așadar, cum a descoperit fiecare „Miorița”? Pardon, Europa!

Ioana: Am aflat de cinematograful ăsta prin intermediul weekendurilor tematice. Eram plecată într-o bursă când se făceau și îmi era necaz că nu puteam să ajung. Le-am dat follow ca să țin minte să vin când mă întorc în România. 

Elif: Noi (ea, Anca și Sara) am aflat de la o prietenă care era deja voluntară.

Anca: Din prima, de când am pus piciorul în cinema, m-am simțit ca acasă. Am simțit de parcă este a zecea oară când vin.

Maria: Eu mai mergeam la alte cinematografe mici și am ajuns aici întâmplător, într-o seară în care se dădea „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”. Am devenit foarte atașată de acest loc. Imediat m-am întors a doua zi, săptămâna următoare și tot așa. 

Andrei: Proful de scenaristică mi-a zis că se face voluntariat și am venit să încerc.

Ce le-a plăcut aici?

„Au încredere în tine” și „te tratează ca pe un adult”, chiar dacă majoritatea sunt adolescenți, zice Sara. „Sunt foarte mulți oameni aici în care poți să ai încredere indiferent de vârstă. Există oameni mari în care nu poți să ai atâta bază cât ai într-un minor.”, a mai adăugat Ioana.

Ce avantaje au ca voluntari aici, pe lângă faptul că văd filme gratis?

Elif: Ca voluntari, putem să intrăm la film oricând dorim, chiar și dacă nu suntem pe tură. 

Maria: Îmi plăceau foarte mult filmele de dinainte să fiu voluntară, dar s-a produs o accentuare când am ajuns aici. Nu că am văzut mai multe, dar am ajuns să le apreciez în alt mod. Am cunoscut oameni care aveau aceeași pasiune, cu care puteam să vorbesc despre filme.

Ioana: Când eram în liceu, aveam o listă de câte ori mergeam la cinema pe an. Luam bursa și o spărgeam pe filme. Mereu a fost visul meu să lucrez într-un cinema. Când am văzut că pot să fiu voluntară aici, mi s-a părut extraordinar că este, practic, un vis împlinit.

Andrei: Eu filmez de la 14 ani și este foarte mișto să vezi că nu ești așa de departe de ei (producători), că nu e chiar așa de greu de făcut un film. Mi-a trimis Anca un script fain, pe care cred că o să îl facem din septembrie, și nu m-aș fi gândit că se leagă așa lucrurile. Dacă n-ar fi existat mediul ăsta, n-ar fi existat mai departe nici scurtmetrajul.

Ce au învățat din culise?

Anca: Eu am mult mai multă grijă când merg oriunde, pentru că mă gândesc că sunt oameni care o să strângă după mine, după ce plec de acolo.

Maria: Când mergi la cinema, nu prea te gândești ce se întâmplă în spate. În momentul în care ajungi aici și vezi tot procesul de a proiecta un film, de a chema lumea, înveți foarte multe.

Controverse?

Cinema Europa a organizat în vara lui 2025 o campanie prin care oferea bilete gratuite la film persoanelor cu screentime ridicat. Și-au primit și critici despre asta. 

„Ideea era să înlocuiești statul în fața unui ecran mic cu statul în fața unui ecran mare, unde vezi o formă de artă”, a explicat Maria.

Sara: Te dezlipești de telefon după ce vii constant și vezi că îți place să interacționezi cu oamenii. Așa înveți și să îți organizezi timpul. Te gândești că ai stat două ore și că ai învățat ceva.

Maria: E o problemă a generației noastre statul pe telefon… 

Singur la film?

Sara: Noi, prin social media, încercăm să scoatem frica din oameni.

Ioana: Interviurile cu publicul cred că îi mai destind.

Sara: Ne-am format o comunitate în care toată lumea se știe cu toată lumea și nu te simți judecat. Poți să fii tu.

Doar o strategie de marketing? Nope!

Ioana: Am fost cât mai liberi, cât mai sinceri, am fost noi.

Elif: Practic, noi eram strategia.

Ioana: Am venit aici cu ce aveam pe For You. Mi s-a dat libertate completă. Au prins mult postările, pentru că oamenii au văzut că suntem foarte carefree. Avem un target pe zi, care depinde de program – un target de interviuri cu spectatorii și, uneori, de TikTokuri generale. Obiectivul principal este să promovăm ce avem în săptămâna respectivă, ca să vindem bilete. De postări mă ocup tot eu, în mare parte.

Au bătut filmul de mall?

Sara: Prețul cred că este un mare avantaj. Nu sunt aceleași condiții, am fi ipocriți să zicem că e mai bine. Dar nici prețurile nu sunt la fel. Mi se pare că ajutăm foarte mult și noi, voluntarii, că suntem o generație tânără și ne conectăm cu oamenii de vârsta noastră.

Anca: Mulți caută să ajungă din nou în perioada aceea prin filme și prin locații. Cred că noi reușim să aducem un pic din zona aceea care s-a pierdut.

Ioana: Tot timpul se zice că e retro, că e cinemaul retro.

Anca: Noi punem și muzică înainte de fiecare film, la boxă, pentru lumea care stă la coadă. Încercăm să băgăm lumea în film dinainte să înceapă.

Ioana: Dăm și filme vechi, pe care acum le vezi la televizor, pe Netflix, și nu le mai poți vedea în cinema. Am observat că mai sunt cinematografe care au început cu „classics”…

Anca: Am dat startul!

Atenție, urmează conținut emoționant!

Elif: Erau la un moment dat niște doamne care locuiseră aici (în cartier) în tinerețe și veneau la cinema. Una dintre ele a venit cu fetele ei, care sunt puțin mai mari decât noi, și ne-a întrebat dacă poate intra să le arate cinematograful. Mi s-a părut foarte frumos că le arăta copiilor cum era atunci și ce făceau ei în tinerețe… Am mai avut și o zi de naștere…

Sara: Daa! În ziua aia se difuza „Mean Girls” și ne-a dat o fată mesaj că este ziua ei și abia așteaptă să vină să îl vadă. Am zis să îi facem o bucurie – i-am cumpărat un coif și i-am oferit un popcorn gratis.

Cum poți să te implici și tu?

Anca: Venind la film. 

Sara: Să ne trimită un mesaj frumos.

Elif: Să distribuie, să aprecieze ce postăm.

Ioana: Avem un formular pe site, prin care oamenii pot să doneze orice sumă, chiar și 3,5% din impozit. Review-urile pe Google ne ajută foarte mult. 

Anca: Tot ce vrem să schimbăm este pentru public. Noi le oferim deja tot ce avem și, dacă ne-ar ajuta la rândul lor, le-am oferi și mai mult.

În cor: Îi așteptăm!

Ioana: Să vină pe Instagram să ne dea păreri, sugestii de filme, să ne întrebe orice.

Anca: Să aibă încredere că vor avea o experiență frumoasă. Noi facem tot ce putem și suntem implicați 100%.

THE END FUTURE

Anca: Să țină cât mai mult.

Ioana: Să atragă cât mai mult public.

Ioana: Să găsim sponsori, să schimbăm barul, ca să nu mai existe coadă la popcorn…

Elif: Să schimbăm sunetul…

Ioana: Proiectorul trebuie schimbat…