Paul de Gregorio a înființat Rally acum opt ani. E o organizație care sprijină diferite cauze să treacă de la doar „a le cere bani oamenilor” la a-i face să acționeze. Drumul spre a-i inspira pe oameni și chiar a-i scoate în stradă înseamnă, în linii mari, să simplifici mesajul ca să ajungă la cât mai mulți oameni. Doar că nu-i atât de simplu, mi-a spus Paul de Gregorio, la București, unde a participat la Conferința națională de fundraising, organizată de Asociația pentru Relații Comunitare.
După conferința în care a vorbit despre cum ne protejăm valorile în era extremei drepte, am discutat despre ce înseamnă să fii strateg în mobilizare digitală, un job la care nu ne gândeam acum zece ani și, cu optimism, despre tinerii de azi.
Școala9: Cum îi formezi pe oameni nu doar să aibă multe cunoștințe despre ceva, ci să treacă la acțiune? E o dilemă pe care și sistemele educaționale o au.
Paul de Gregorio: Muncim din greu să ne ajutăm clienții să spună o poveste foarte simplă. Cred, și o spun cu drag, că multe organizații caritabile își spun povestea într-un mod destul de complicat, dintr-o poziție de oameni foarte deștepți. Nu descompunem povestea într-o poveste foarte simplă, bazată pe valori. Suntem foarte buni la vorbit despre fapte, dar poate nu la fel de buni la a transmite un sentiment de implicare cititorului, astfel încât să-l putem inspira pe acel om să facă o acțiune.
Așa că noi investim mult timp pentru a-i ajuta să simplifice limbajul. În Marea Britanie aș spune că asta înseamnă să trecem de la un jurnalism de tip „Times” la un jurnalism de tip mai tabloid la început.
Cred că aceasta este cea mai mare provocare, să găsim clienți care sunt dispuși să simplifice mesajul, deoarece ei se tem mereu că o să „dumb it down”, așa spunem noi în engleză, sau să-l facem destul de reductiv. Iar argumentul meu este întotdeauna: noi îi inspirăm pe oameni la început pe baza unei conexiuni de valori, iar apoi avem tot timpul din lume să spunem povestea mai lungă, dar întâi trebuie să-i inspirăm să acționeze, altfel doar vorbim singuri.
- Ați spus și că ar trebui să preluăm mai multe de la populiști, din modul în care ei simplifică mesajul. Cum poți face asta etic?
- De exemplu, Donald Trump și „Make America Great Again”... Din perspectiva mea, este un mod de comunicare impresionant acolo. E foarte simplu de înțeles. Mesajul central al lui Trump este exact ăsta: facem America măreață din nou! E un mesaj ce poate deveni foarte repede parte din identitatea cuiva până la a-l face să poarte o șapcă cu mesajul ăsta.
Cred că un alt lucru impresionant este că e un mesaj care poate circula de la sine. Deci este ceva cu care oamenii se pot identifica. Dincolo de orice activitate pe care campania sau omul însuși o fac, este un mesaj care pur și simplu se poate răspândi prin repetiție și datorită simplității lui.
Îi întrebăm pe clienții noștri tot timpul: povestea voastră centrală poate circula fără voi? Și în multe cazuri probabil că nu poate, pentru că adăugăm complexitate, adăugăm detalii, în timp ce acea poveste ca „Make America…” circulă mult, indiferent de câți bani cheltuiește cineva pe promovare, continuă să circule.
Vorbim despre a învăța din modul în care populiștii au schimbat cu succes opinia publică într-un moment în care noi probabil că foloseam tactici de ieri. Noi încercăm să combatem ascensiunea populismului folosind strategii pe care ei au încetat să le mai folosească acum mulți ani, iar noi continuăm așa.
„Lumea nu mai crede că dacă ne dau cinci dolari salvăm lumea”
- Sunteți interesat de scena politică, ați făcut și consultanță. Vedem cu toții ascensiunea mișcărilor extremiste. Dați-ne un ghid de cum să privim lumea de astăzi, când pare cu fiecare minut schimbată la 180 de grade.
- Eu sunt un optimist. Cred că trebuie să fii optimist dacă faci munca pe care o fac eu. E foarte ușor să pictezi această imagine în care oamenii care au putere, oamenii care au bani domină spațiul public. Îi avem pe Trump și familia lui, Ungaria lui Orbán, Putin, bugete, ferme de troli, boți…
Totuși, cred că dacă devenim mai buni la a-i inspira pe oameni să participe, să treacă la acțiune, să facă acțiunile necesare pentru a crea societatea pe care o doresc, mai degrabă decât societatea care li se arată ca fiind singura societate pe care o pot avea, putem răzbi.
Lucrând cu unele partide politice, cu organizații caritabile și grupuri de campanie, vorbim constant despre cum să inspirăm acțiunea oamenilor. Dacă le cerem oamenilor doar să ne finanțeze pentru a ne face treaba, le oferim oamenilor zero implicare în acea muncă. Dar dacă le cerem da, să ne și finanțeze, dar și să vorbească cu parlamentarul lor, să distribuie conținutul nostru, să își spună propria poveste, să scrie o scrisoare deschisă cuiva, să poarte un tricou cu un mesaj, așa ajutăm la construirea unei viziuni mai pozitive asupra societății.
Nu cred că lumea mai crede că dacă ne dau cinci dolari, salvăm lumea. Să le oferi oamenilor putere de decizie este foarte, foarte important, dar și să-i ascultăm pe oameni și să nu mai presupunem ce cred sau ce vor.
- Este ceva intrinsec în oameni și ei practic așteaptă o scânteie ca să acționeze spre valorile pe care le cred?
- Cred că da. Cum spuneam, sunt foarte optimist. Cred că majoritatea oamenilor sunt oameni buni. Mai cred că există doar un zgomot care ne înconjoară pe toți, care începe să ne formeze opiniile și începem să ne segmentăm și să intrăm în grupuri.
Cred că egalitatea, corectitudinea, iubirea, respectul, toate creează emoții, iar dreapta și populiștii s-au perfecționat la a spune povestea identității și a apartenenței și a modului în care arată schimbarea.
Dacă putem găsi acea scânteie, putem crea comunicarea sau acțiunea care chiar îi inspiră pe oameni să se gândească: „de fapt, pot face primul pas. Nu e așa înfricoșător. Nu o să fiu trimis brusc la închisoare ca activist. Pot să fac asta”. Cred că așa începem, așa trebuie să acționăm ca societate civilă.
- Este interesant că ați vorbit despre frică și despre a fi speriat, pentru că noi, la ultimele alegeri prezidențiale din România, am avut o mare sperietură cu extrema dreaptă legată de un candidat care a apărut de nicăieri, sprijinit de armate de troli. Am spus atunci că s-a întâlnit frica versus furia la vot. Lucrăm cu aceste sentimente foarte puternice. Cum echilibrăm lucrurile, fiindcă avem aceeași dilemă și în jurnalism, cum echilibrăm tonul și cum păstrăm etica în modul în care comunicăm și totuși, mesajul să ajungă la oameni?
- Da, aceasta este o întrebare despre care cred că mulți oameni care sunt de partea bună, care nu sunt acei actori toxici, vorbesc constant. Cred că dacă trebuie să recurgem la tacticile populismului pentru a câștiga nu trebuie să fim și lipsiți de etică.
Totul se reduce la capacitatea noastră de a le arăta oamenilor o altă latură a poveștii. Și din nou, îmi pare rău că tot repet acest punct. Cred că actorii toxici au nevoie să se bazeze pe algoritm. Au nevoie să se bazeze pe buget. Au nevoie să ne acuze pe noi că suntem actori străini, în timp ce ei se bazează pe bani care le vin din întreaga lume. Sunt foarte buni la a găsi mesagerii potriviți pentru poveștile pe care le spun, noi nu suntem foarte buni la asta.
Povestea spusă de un logo sau un brand nu va fi niciodată la fel de convingătoare ca Putin pe calul său, la bustul gol, arătând că este un om mare și puternic. Și vedem asta foarte mult în Marea Britanie, unde politicienii care beau o bere și merg la fotbal au trecere mai mare la public.
Iar noi, din nou, nu pare că căutăm alternative la mesajele pe care le-am avut întotdeauna. Noi credem că e ok să lași puțin garda jos, să te relaxezi puțin în privința brandului și a mesajelor centrale. Și cred că trebuie să colaborăm mai mult cu creatorii de conținut și să ne spunem poveștile în acest fel.
Unii oameni cred că mă refer la faptul că trebuie doar să fii pe TikTok. Pentru mine, este mult mai mult, este mai profund de atât. Este vorba despre a realiza că oamenii se conectează cu oamenii. Cei de dreapta au înțeles asta. Noi nu părem să fi înțeles asta încă. Dacă te uiți pe paginile de Instagram ale multor organizații caritabile, există mult text, sunt foarte puține fețe, nu există prea multă mișcare. Având în vedere că toată lumea este dependentă de telefoane în 2026, trebuie să ne implicăm acolo unde sunt oamenii, nu acolo unde sperăm noi că sunt.
- Ați subliniat de mai multe ori și că nu este vorba despre algoritmi, ci despre narațiune.
- Da. Cred că narațiunile funcționează. Sunt sigur că ați văzut grupul uimitor de feministe numit „My Voice, My Choice”. Am fost destul de norocos să o întâlnesc pe femeia care conduce mișcarea. E o vorbitoare excelentă și mereu mă face să zâmbesc când povestește că, atunci când au început campania, o groază de americani le-au spus că trebuie să cheltuiască mulți bani pe publicitate, pentru că nu au cum altfel să spargă algoritmul. Au încercat asta și nu a funcționat, așa că în schimb au început să fie ele însele, să vorbească pe șleau, să vorbească des, să vorbească cu pasiune, să vorbească cu convingere și așa au reușit să crească acea campanie până la a obține suficiente semnături pentru a cere schimbarea la Parlamentul European, să ajungă la un milion de oameni care le-au urmărit pe Instagram. Și cred că au spart această prejudecată că trebuie să cheltuiești bani sau trebuie să hrănești algoritmul cu negativitate, fiindcă conținutul lor este extrem de pozitiv.
Exact același lucru s-a întâmplat cu oamenii minunați cu care lucrez de la Centrul Filia. Energia lor, fețele lor, vocea lor, totul se transmite atât de frumos. Nu ai cum să nu fii inspirat auzindu-le vorbind, așa că vei deveni curios și vei începe să investești în asta. Ador povestea „My Voice, My Choice” și ador ceea ce face Filia pe platformele lor de social media.
- Cum vedeți noile generații?
- Sunt mereu inspirat de toți tinerii din familia mea. Sunt în mod constant inspirat de tinerii cu care lucrez, cum sunt tinerii activiști pentru climă.
Mi se pare că tinerii își doresc o altă relație cu campaniile și organizațiile caritabile și cauzele lor, spre deosebire de oamenii din generația mea. Văd grupuri care înțeleg asta și obțin o tracțiune reală și un sprijin real în spatele campaniilor lor. Și văd unele dintre brandurile de organizații caritabile mari, mai vechi, tradiționale, chinuindu-se să se conecteze cu tinerii.
Ingredientele pentru succes sunt să aduci tinerii și să-i lași să vorbească în numele lor, mai degrabă decât să încerci să vorbești tu în locul lor.
Când am lucrat cu un anumit grup de tineri pentru climă în Marea Britanie, asta am făcut: îi aduceam, îi ascultam, îi lăsam să creeze campanii, îi lăsăm să facă lucrurile pe care vor să le facă și are întotdeauna un rezultat mai bun decât bărbați bătrâni și prăfuiți ca mine, așezați în camere cu post-it-uri, pretinzând că suntem inteligenți. Ei înțeleg media, înțeleg și referințele culturale. Pur și simplu îmi place să învăț de la ei.
Editat de CRISTINA RADU
Foto: Asociația pentru Relații Comunitare
