De ce nu se văd toate reformele educației în rezultatele PISA?

O cameră înaltă, pereți într-o nuanță caldă de crem, coloane, arcade, multe scaune și un pupitru. Ne aflăm în fosta Sală Mare a Cataloagelor, astăzi Salonul „Carol I”, de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din București. Este a doua zi de școală, 8 septembrie, iar Ministerul Educației prezintă principalele rezultate obținute de țara noastră în Programul pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA 2025).

Participă Mihai Dimian, ministru interimar al Educației și Cercetării, Sorin Ion, secretar de stat, Marian Daragiu, subsecretar de stat, Gabriela Noveanu, coordonator național PISA 2025, Dragoș Iliescu, expert în evaluare și profesor la Universitatea din București. Și o sală plină cu specialiști în educație, profesori, jurnaliști, curioși. 

E un „moment de analiză a rezultatelor testelor PISA și nu numai”, spune ministrul Mihai Dimian, în discursul de deschidere, și menționează „o evoluție în scădere la nivel internațional în privința rezultatelor tinerilor de 15 ani”. Apoi dă cuvântul experților să prezinte rezultatele.  

România, pe locul 55 din 91

Programme for International Student Assessment - PISA este cea mai cuprinzătoare evaluare comparativă a elevilor de 15 ani la nivel global și este realizată de Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică - OCDE. Testarea cuprinde ca domenii matematica, literația și științele, care se rotesc periodic și cuprinde în jur de 90 țări. La ultima testare din 2025, ale căror rezultate au fost publicate acum, au participat 760.000 de elevi. 

România ocupă locul 55, cu rezultate în scădere la toate cele trei domenii evaluate: literație, matematică și științe. 38,5% dintre elevi nu ating nivelul de bază, iar ponderea celor cu performanțe de top a scăzut ușor, de la 5% în 2022 la 4,8% acum. Ce putem învăța de la țările care și-au crescut rezultatele la PISA? Despre ce au făcut Turcia și Cambodgia, poți citi AICI. 

Până acum, țara noastră a participat la șapte ediții de testări, din 2000 până în 2025. 

Principalele reforme legislative din ultimii 15 ani

Din 2000, de când suntem parte din PISA, și până la testarea de anul trecut, România a avut 22 de persoane în funcția de ministru al Educației. Unii au stat în funcție câteva zile, iar alții au revenit pentru un al patrulea mandat. Fiecare a venit cu idei de reforme și investiții. În total au fost 30 de mandate. 

În 2011, în mandatul Ministrului Daniel Funeriu, intră în vigoare Legea Educației Naționale (Legea nr. 1/2011). Noua lege a fost adoptată prin asumarea răspunderii și a avut la bază „Pactul pentru Educație”, un proiect de țară demarat de președintele Traian Băsescu în 2008. 

Printre cele mai importante schimbări propuse atunci erau extinderea învățământului obligatoriu de la opt ani la zece ani, introducerea clasei pregătitoare și formare continuă obligatorie pentru profesori. În 10 ani, legea a fost modificată și completată de peste 100 de ori. Printre altele, legea își propunea și să facă la finalul clasei a IV-a, „prin eșantionare, o evaluare la nivel național a competențelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internaționale, pentru diagnoza sistemului de învățământ la nivel primar”. Adică să organizeze un fel de „naționale” ale testării PISA. 

Acum, aceste evaluări se dau la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a și au elemente de alfabetizare funcțională și legate de probleme din viața de zi cu zi. Rezultatele, însă, sunt „valorificate” de fiecare școală în parte, potrivit Metodologiei, fără să se transforme într-o „diagnoză a sistemului de învățământ” așa cum propunea Legea din 2011.  

Următoarea lege a intrat în vigoare în timpul mandatului Ministrei Ligia Deca, în 2023: Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și Legea învățământului superior nr. 199/2023, având la bază programul „România educată”. 

Foto: Dumitru Angelescu

Lansat de fostul președinte, Klaus Iohannis, în 2016, proiectul său pentru învățământ s-a lăudat cu „cel mai amplu proces de consultare publică în domeniul educației din perioada postdecembristă”.

Practic, în 2016 au început dezbaterile pe proiect, în 2023 am avut legea în vigoare. Legislația subsecventă nu este aplicată nici astăzi în totalitate. Pachetul de legi își propunea, în principiu, să crească echitatea și calitatea predării și învățării. 

OECD evalua atunci reforma și emitea o serie de recomandări, după ce printre constatările principale apărea și ideea că „practica didactică nu reflectă încă obiectivele de învățare prevăzute în curriculumul național și în inițiativa România Educată”. 

OCDE recomanda atunci sprijin și formare continuă pentru toate cadrele didactice din sistem. 

Experții de la PISA menționau în același raport și că, de la trecerea la democrație a României, reforma sistemului de învățământ prin legea din 2023 „se remarcă din două motive”: are o viziune pe termen lung care a fost bazată pe multe consultări prin „România Educată” și are loc într-un context favorabil în care creșterile „semnificative a fondurilor europene acordate” prin Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR) susțin direct unele dintre măsurile incluse în lege. 

Doar că, între timp, am absorbit puțin peste 35% din banii alocați prin PNRR pentru educație.

PNRR a început în 2021 ca răspuns la consecințele crizei COVID-19, bani europeni pentru reforme și investiții. 

Pe 31 august 2026 s-a atins termenul-limită de implementare a proiectelor. Componenta 15 din PNRR se referă la educație și include șapte reforme și 17 investiții. 

3,51 miliarde de euro erau prevăzuți inițial pentru educație. Din alocarea finală, de 2,79 miliarde de euro, doar puțin sub 1 miliard de euro, adică puțin peste 35%, au fost executați până la încheierea programului, potrivit datelor Ministerului Finanțelor. 

Dintr-o postare pe Facebook din prima zi de școală a Ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, aflăm că banii din PNRR pe educație s-au dus către dotări și echipamente în școli, dar și în formarea în pedagogie digitală a peste 98 de mii de cadre didactice și în pregătirea a aproape 48 de mii să folosească mecanismul de avertizare timpurie MATE (care identifică elevul în risc de abandon înainte să plece din sistem).

Se văd România Educată și PNRR în rezultatele PISA 2025? 

Ne întoarcem în Sala Mare a Cataloagelor de la Biblioteca Centrală. Ministrul Mihai Dimian continuă prin a enumera „instrumente care au încercat în ultimii ani să îmbunătățească performanțele elevilor”:

• În jurul a 3% din PIB pe educație și aproape un miliard euro la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru cercetare;
• Sau programul „Masă sănătoasă”, care are o valoare de aproape 1,5 miliarde;

În interimatul său, concentrarea „foarte mare” a fost „către proiectele PNRR” (Planul Național de Redresare și Reziliență, n.r.), spune ministrul și enumeră investiții. 

Simultan cu „reforma infrastructurii”, adaugă el, a mai avut loc și o „reformă curriculară”, adică elaborarea planurilor cadru pentru liceu, programelor școlare și standardelor de evaluare de la gimnaziu. Ce nu spune este că, deși această reformă era promisă de aproape două decenii, primele schimbări intră în școală abia în toamna acestui an. Mult criticate și acestea, cum ar fi programele la română.

„Nu cumva facem ceva greșit?”

S-a scurs mai bine de o oră de la începerea evenimentului de la BCU, iar Ștefan Pălărie (USR), membru al Senatului și Președintele Comisiei pentru învățământ, se întreabă dacă n-ar fi trebuit totuși ca „investițiile consistente” de la UE să-și arate roadele. 

„Ori, dacă în perioada în care am avut două oportunități uriașe, sume de bani consistente alocate de la nivel european și apoi ocazia să facem reformă în educație prin faimoasele proiecte de lege România Educată, iar exact cu această oportunitate istorică încrucișată noi ajungem la rezultate în linie cu scăderea OECD, dar cumva mai scăzute decât ne-am fi dorit și fiind oricum printre ultimii clasați, atunci întrebarea este dacă nu cumva facem ceva greșit.”

„Există o diferență de timp pe care studiile o analizează și o estimează între momentul intervenției și modificarea ca atare a mediei de performanță la nivel de sistem”, răspunde Lucian Ciolan, profesor de Politici educaționale și sociale și Metodologia cercetării în Departamentul de Științe ale Educației al UniBuc și moderatorul evenimentului.

A răspuns mai târziu și Ministrul Educației, Mihai Dimian: „Spunem, «uite, că au fost investiții, s-au mărit salariile în 2023-2024, unde sunt rezultatele la testele PISA din 2025?», „uite, s-au făcut aceste investiții din PNRR, unde sunt rezultatele PISA 2025?» Vreau doar să menționez că, în primul rând, investițiile din PNRR au fost finalizate în anul trecut, cele mai multe în acest an. Adică în momentul în care s-a testat acest lucru, nici nu exista cea mai mare parte a acestor investiții. Dacă tu faci o anumită schimbare pentru a îmbunătăți, trebuie să ai răbdare ca ea să producă efecte”. 

Ministrul Educației a mai spus și că îl „doare” faptul că legea din 2011, despre care se spunea că va îmbunătăți rezultatele elevilor, nu a produs efectele așteptate.

Pe pagina sa de Facebook, fostul ministru Daniel Funeriu posta cam în același timp un grafic cu evoluția pe ani a rezultatelor elevilor români cu mențiunea: „Între 2009 și 2012, sigura creștere semnificativă 🙂 Dar «sunt arogant» dacă spun că exact în perioada aia am condus ministerul educației, nu?”.

Cauze

La cauze posibile ale rezultatelor s-a uitat și Gabi Bartic, expertă în evaluare și directoarea BRIO.ro, platformă educațională de testare și evaluare standardizată. 

Copiii testați la PISA 2025 au trecut prin aproximativ zece ani de școală și au avut zece miniștri titulari și unsprezece mandate, a sumarizat ea într-o postare pe Facebook. 

„În acești zece ani sunt decizii și indecizii, reforme începute și abandonate, lipsă de continuitate, de curaj, uneori de competență sau de seriozitate. Și, probabil cel mai des, incapacitatea noastră de a păstra o direcție suficient de mult încât să aflăm dacă funcționează. PISA nu dă note miniștrilor. Măsoară ce a reușit un sistem să construiască în copiii lui până la 15 ani.”

Dacă rezultatele ediției anterioare au avut și explicații legate de pandemie, experta în educație e de părere că acum asta nu mai e o explicație „suficientă”. „Dar problema României este mai veche decât pandemia. Mai veche decât orice ministru. Mai veche decât România Educată. Mai veche decât aproape toate scandalurile cărora le-am atribuit, pe rând, starea educației.” 

Dotarea laboratoarelor fără pregătirea profesorilor nu funcționează

Dacă e să ne uităm la sumele puse la bătaie din PNRR într-un singur an pentru dotarea laboratoarelor de științe, de pildă, vedem dintr-o analiză pe licitațiile publice realizată în 2025 de Școala9 că „aproximativ 172 de milioane de lei (33,8 milioane de euro) din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) au fost investiți în achiziția de mobilier, echipamente digitale și materiale didactice pentru laboratoare de științe, săli de clasă și ateliere școlare”.

O posibilă explicație? Dotarea școlilor cu echipamente și laboratoare este necesară, dar nu produce automat rezultate mai bune, am arătat atunci. Experiența proiectului Științescu, un program de finanțare pentru proiecte educaționale, arată că, dacă în urmă cu zece ani principala nevoie era de laboratoare și tehnologie, astăzi problema este tot mai mult lipsa profesorilor pregătiți să le folosească. De aceea, investiția în educație nu poate însemna doar calculatoare, table interactive sau laboratoare noi, ci focusul ar trebui să fie și pe pregătirea și sprijinirea constantă a profesorilor. Mai multe despre cât contează un laborator utilat pentru creșterea alfabetizării științifice poți citi AICI. 

Ne lipsește „capacitatea de a transforma diagnosticul în tratament”

Gabi Bartic mai spune că știm diagnostiul, dar ne lipsește „capacitatea de a transforma diagnosticul în tratament”. 

„Poate că de data asta ar trebui să folosim datele pentru ceva mai greu decât găsirea cu milioane de lupe a vinovatului: să identificăm devreme copilul care nu înțelege ce citește, să știm ce poate și ce nu poate încă să facă, să intervenim înainte ca dificultatea din clasa a III-a să devină decalaj în clasa a VI-a și analfabetism funcțional la 15 ani și să măsurăm dacă intervenția, orice intervenție, a funcționat.”

Prin standarde de evaluare, profesorii ar trebui să urmărească și să evalueze în ce măsură copiii dobândesc anumite competențe, a explicat experta. 

De aceeași părere este și Diana Certan, co-fondatoarea Coaliției pentru Educație. „Măcar la limba română și matematică, standardele de evaluare trebuie implementate cu seriozitate, astfel încât nota obținută la clasă să fie cât mai relevantă în raport cu nivelul real de competență măsurat prin evaluări standardizate”, spune ea pe pagina sa de Facebook.

A întocmit o listă în opt pași de „soluții concrete, implementabile și măsurabile”: un mecanism mai bun pentru urmărirea absenteismului și abandonului școlar, masă caldă pentru copiii mici, burse sociale acordate automat, literație și numerație până când copilul chiar le stăpânește, intervenție în punctul în care pierdem copiii, adică probabil la gimnaziu, creșterea numărului centrelor de zi și, nu în ultimul rând, evaluarea fiecărei măsuri luate în educație.