La finalul ultimei ședințe de Guvern din anul 2021, ministrul Sorin Cîmpeanu a anunțat asumarea unor măsuri în domeniul educației. Pe lângă aprobarea hotărârii de Guvern privind Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, acesta a anunțat, în premieră, după doi ani de școală desfășurați în pandemie, reluarea olimpiadelor și concursurilor școlare. Un element de noutate îl reprezintă posibilitatea ca acestea să fie desfășurate online, dacă situația o impune.
La scurt timp după anunț, Ministerul Educației a publicat și lista olimpiadelor care se vor organiza în acest an școlar. Faptul că anumite olimpiade au fost eliminate (precum cea de limba și literatura română, dar și cea de istorie sau limba engleză) a stârnit o reacție virulentă din partea societății civile. Asociațiile de elevi au reacționat primele: „Amintim că vorbim despre materii la care anual participau o mulțime de elevi și punem accentul pe faptul că limba engleză este o limbă de circulație internațională, limba română este esențială țării noastre, iar disciplina Istorie surprinde o vastă cultură generală, alături de reprezentarea poporului nostru, ceea ce reprezintă clar argumente pentru care elevii ar trebui să poată susține olimpiade și la aceste materii.”
A venit și reacția Ministerului, în aceeași zi: „În perioada următoare, listele competițiilor vor fi actualizate cu alte olimpiade și concursuri care nu prevăd etape internaționale, dar au tradiție și participare națională în sistemul de învățământ preuniversitar, precum olimpiadele de istorie sau de limba și literatura română”.
În noiembrie 2021, am lansat, în cadrul Societății Academice din România, primul raport de diagnoză privind centrele județene de excelență din țara noastră, marcând un an de când acestea au fost înființate prin ordin de ministru de către Monica Anisie, actual președinte al Comisiei pentru învățământ, tineret și sport din Senatul României. Raportul, realizat în urma interogării, prin instrumentul reprezentat de Legea 544/2001, a tuturor inspectoratelor școlare, prezintă prima analiză de acest tip, menită să ofere decidenților, dar și cetățenilor interesați, o radiografie asupra stării de fapt. Dacă tot începem să discutăm despre olimpiade (iar reacția asociațiilor de elevi a avut ecou și a dat naștere unor discuții cel puțin interesante pe internet despre cât ne sunt de folos olimpiadele), cred că ar trebui să discutăm și despre elementele de infrastructură, necesare pentru a oferi oricărui elev șansa de a face performanță.
Analizând ultimul Raport privind starea învățământului realizat de Ministerul Educației, descoperim faptul că acesta nu include referințe cu privire la centrele de excelență sau la excelența/performanța în educație, fapt care poate demonstra interesul scăzut al instituției guvernamentale față de activitatea acestor unități conexe. În baza cererilor pe care le-am depus în vacanța de vară a anului trecut, am concluzionat că există doar 19 centre județene de excelență funcționale. În municipiul București nu există, de exemplu, un astfel de centru, în care elevii să fie pregătiți temeinic de către cei mai buni profesori pentru a obține rezultate excepționale la olimpiadele și concursurile școlare.
Majoritatea elevilor care se pregătesc în cadrul acestor centre județene de excelență sunt înscriși în grupe/disciplină, disciplinele favorite fiind limba română și matematica (unele centre de excelență, precum Tulcea, pregătesc grupe doar pentru aceste două discipline). Insule de inovare și bune practici întâlnim în Călărași, unde centrul de excelență formează elevii în domeniul tehnologiilor de modelare și imprimare 3D, dar și în Timiș, unde există două grupe (gimnaziu și liceu) pentru pregătirea elevilor în domeniul roboticii.
Un alt element de noutate pe care îl vom regăsi în structura olimpiadelor din acest an sunt noile concursuri școlare dedicate roboticii și creației digitale. Acestea existau și înainte (BRD First Tech Challenge este doar un exemplu de astfel de competiție, care reunește, an de an, cei mai buni elevi din țară în domeniul roboticii), însă, dintr-un motiv străin mie, nu erau recunoscute de către Ministerul Educației.
19 centre, o mie de profesori, prea puține fonduri
La nivelul organizării centrelor județene de excelență, lipsa resursei umane constituie cea mai stringentă problemă, o adevărată piedică în consolidarea activității acestor unități conexe Ministerului Educației. În anul școlar 2020-2021, în centrele județene de excelență au predat aproximativ 1014 profesori, însă nu toți au fost plătiți. În Buzău, Mehedinți și Mureș, toți profesorii care activează la nivelul centrului sunt voluntari. La nivelul județului Brașov, inspectoratul școlar județean afirmă, cu privire la resursa umană de la nivelul centrelor județene de excelență: „majoritatea cadrelor didactice nu au fost remunerate pentru activitatea acestora”.
Cu privire la finanțarea acestor centre de excelență, din cele 19 centre județene de excelență funcționale din țară, 9 beneficiază exclusiv de finanțare de la bugetul de stat. În mod normal, cheltuielile de funcționare trebuie asigurate de autoritățile publice locale. Practica ne arată că în Timiș, Călărași, Buzău, Mureș, Brașov, primăriile nu contribuie la funcționarea centrelor județene de excelență. În Călărași, au fost necesare investiții private pentru cumpărarea unui echipament special pentru cursurile de robotică. De sponsorizări a beneficiat și centrul de excelență din Ialomița, dar și cel din Olt - pentru a putea asigura participarea elevilor la un concurs internațional în Belgrad. Din nefericire, în lipsa unui parteneriat matur cu o autoritate publică locală, centrele județene de excelență nu sunt eligibile pentru a accesa fonduri europene, iar nici Planul Național de Redresare și Reziliență, dar nici Programul Operațional de Educație și Ocupare nu prevăd măsuri sau granturi specifice pentru acest tip de instituții.
Cred că cea mai relevantă întrebare rămâne, însă, selecția elevilor care beneficiază de serviciile educaționale ale centrelor județene de excelență. La ora actuală, practicile diferă de la un județ la altul, iar unele centre de excelență au reușit să selecteze elevi chiar și în pandemie, folosind platforme digitale. Totuși, cum ne putem baza pe relevanța acestor teste în identificarea copiilor valoroși și talentați pentru anumite discipline, dacă nu avem o platformă standardizată, disponibilă gratuit la nivel național? Câștigul reprezentat de o astfel de platformă ar fi incomensurabil pentru sistemul național de învățământ.
Ideea nu este de a controla selecția, ci de a garanta obiectivitatea ei și de a colecta datele cu privire la nivelul de cunoștințe al acestor copii. Sunt încrezătoare că cercetătorii în științele educației din universitățile noastre ar putea avea acces la rezultatele acestor testări, beneficiind, astfel, de un instrument prin care să poată măsura și identifica anumite trenduri. Imaginea tipică a olimpicului hulit de media pentru că vine dintr-o familie care își permite să dea bani pentru meditații și care este „privilegiat”, în contrast cu cei 4 din 10 elevi de 15 ani care nu pot înțelege un simplu text, fiind analfabeți funcțional, ar putea fi demitizată, iar politicile educaționale asumate de guvern în vederea sprijinirii copiilor talentați la diferite discipline ar putea deveni unele evidence-based.
Una dintre propunerile Societății Academice din România pentru revitalizarea acestor structuri este ca centrele județene de excelență să poată accesa fonduri europene din Planul Național de Redresare și Reziliență, precum și din programul operațional Educație și Ocupare, în mod individual sau în parteneriat cu autoritățile publice locale (Primării, Consilii Județene) pentru a putea dezvolta hub-uri și laboratoare, care să susțină activitățile centrului.
Centrele de excelență pot contribui la tranziția verde și digitală, implicând elevii capabili de performanță școlară în dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare-inovare la nivel local; de asemenea, prin accesarea fondurilor europene, se va rezolva (fără a afecta stabilitatea bugetului de stat) problema lipsei spațiilor, iar pregătirea într-un astfel de centru va îmbina învățarea experiențială cu cea tradițională, motivând elevii să participe activ la activitățile centrului. De asemenea, propunem pilotarea unui program național de sprijin social și economic pentru familiile tinerilor capabili de performanță aflați în risc de excluziune socială sau sărăcie; tinerii urmează a fi atent selectați de către centrele județene de excelență, în colaborare cu DGASPC; familia va beneficia de acest sprijin social dacă elevul face dovada participării la competiții școlare de profil (condiție pentru eligibilitate).
Dincolo de lista olimpiadelor aprobată anual, cred că este momentul să purtăm o discuție profundă despre modul în care sistemul de învățământ național oferă sprijin pentru elevii capabili de performanță academică sau non-academică. Faptul că, deși proiectul România Educată prevede drept principiu de organizare a sistemului național de educație „excelența”, în componenta descriptivă a proiectului lipsește orice măsură privind funcționarea centrelor de excelență este cel puțin dezamăgitor.
