Imaginile publicate de EduPedu de la olimpiadele naționale de limbi străine au făcut înconjurul țării, determinând societatea să reacționeze împotriva unei clase politice, a cărei preocupare pare să fie asigurarea confortului propriilor lideri și cam atât.
În paralel, în același weekend, aflăm că echipa României la robotică a câștigat locul I la First Tech Challenge, organizată în Houston, Statele Unite ale Americii - Oscarul roboticii pentru liceeni. Această reușită a trecut razant pe lângă ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, care nu a transmis nici măcar un mesaj de felicitări copiilor premiați la nivel mondial pentru performanțele lor într-o disciplină care nu este studiată în liceele din România.
Crearea unor specializări la nivel de învățământ liceal care să îmbine matematica, informatica și robotica, un domeniu la care elevii români excelează, a fost prevăzută în Strategia pentru digitalizarea învățământului - SMART-Edu, dar propunerea nu a mai fost implementată de către Ministerul Educației.
Sursa foto: Edupedu
40% dintre emigranții români au studii superioare
Cu un sistem de cercetare-dezvoltare-inovare pe butuci și o economie mult prea puțin competitivă pe piețele internaționale, România, prin Guvernul său, își permite luxul de a da cu piciorul singurei resursei strategice care ne-ar putea determina să fim competitivi pe termen lung: creierele.
Drenarea inteligenței este un fenomen real, un trend pe care România nu doar că nu l-a anticipat, dar face mult prea puține eforturi pentru a-l inversa. Aproape 40% dintre emigranții români au studii superioare, aspect reliefat de către Banca Mondială și menționat de Calea Europeană. „Politicile care vizează păstrarea forței de lucru calificate includ promovarea sectorului privat și stimularea creării de locuri de muncă, investițiile în învățământul superior și creșterea oportunităților pentru femei în economie”, se arată în același raport.
Politicile publice pentru stimularea inserției tinerilor supradotați pe piața de muncă românească „sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire”, ca să ne întoarcem la universala ironie a lui Ion Luca Caragiale. Lipsa de viziune pentru adoptarea unor măsuri eficiente care să-i răsplătească pe acești tineri de care România are nevoie ne face neputincioși în fața valului emigrației, a exodului creierelor.
Ultima oară când subiectul s-a regăsit pe agenda publică a fost atunci când șefa tinerilor liberali, ex-deputatul Mara Mareș, actual consilier de stat la cabinetul prim-ministrului Nicolae Ciucă, a propus crearea unui fond de investiții prin care tinerilor merituoși să le fie finanțate studiile în străinătate. Dacă tinerii decideau să se întoarcă în țară, nu mai erau obligați să dea banii înapoi, astfel Guvernul se angaja la un soi de politică publică asemănător unui joc de poker, unde pariul că acești tineri se vor întoarce în slujba statului român și economiei autohtone ar fi fost mult prea riscant.
Pe lângă riscul asociat acestei propuneri de politică publică, rămasă la stadiul de idee, este probată și lipsa viziunii strategice. România ar fi urmat să plătească studiul în străinătate a unor tineri capabili de performanță academică, în timp ce aceeași Românie nu are nici măcar o universitate în top 100 la nivel global.
Avem lege pentru elevii capabili de performanță înaltă, dar nu o aplicăm
Avem însă o legislație care îi obligă pe decidenți să-și asume măsuri concrete pentru sprijinirea acestor tineri. Încă din 2007 există o lege privind educația copiilor capabili de performanță înaltă (17/2007). Sprijinul acestor copii trebuie realizat, potrivit legii, prin:
- adaptarea obiectivelor, conținuturilor, a strategiilor didactice de predare, învățare și evaluare la posibilitățile aptitudinale, cognitive, afective și motrice, la ritmul și la stilul de învățare ale tinerilor capabili de performanță înaltă;
- educarea tinerilor capabili de performanță înaltă în centre specializate, publice sau private, prin intermediul claselor specializate, al școlilor de weekend, al taberelor de instruire, al școlilor de vară și al programelor de învățământ la distanță sau prin alte forme.
De asemenea, în Legea educației naționale (la articolul 57), este prevăzută înființarea Centrului Național de Instruire Diferențiată, prin hotărâre de Guvern, o instituție care are scopul de a coordona pregătirea copiilor capabili de performanță academică.
Guvernul nu doar că nu poate da curs unor propuneri originale pentru a determina inversarea fenomenului brain drain, dar nici măcar nu poate implementa prevederile actuale din Legea educației menite să stimuleze excelența în sistemul de învățământ românesc.
În învățământul superior, avem prea puține universități cu centre de excelență funcționale, care să permită existența unor trasee educaționale personalizate (și, eventual, accelerate) pentru studenții capabili de performanță academică.
În învățământul preuniversitar, deși Centrul pentru Învățare Diferențiată nu a mai fost înființat, centrele de excelență există, însă profesorii sunt arareori remunerați pentru activitatea pe care o prestează.
În Diagnoza centrelor de excelență lansată în noiembrie 2021 de către Societatea Academică din România, am arătat faptul că cele mai multe centre au alocate doar două norme didactice finanțate de la bugetul de stat, iar primăriile se implică de prea puține ori în asigurarea condițiilor de bună funcționare a acestor hub-uri de pregătire a tinerilor talentați.
De multe ori, aceste centre de excelență trebuie să se erijeze în agregator de oferte de fundraising pentru a permite deplasarea olimpicilor la competițiile de profil din străinătate.
Fără trasee de învățare personalizată sau finanțare pentru profesorii care îi pregătesc pe olimpicii din România, în lipsa unui Centru pentru Învățare Diferențiată, fără licee cu profil de robotică - deși suntem campioni mondiali în domeniu, a crede că olimpicii sunt privilegiații sistemului național de educație înseamnă a te afla într-o mare eroare. Și în acest caz, lehamitea autorităților este transparentă și poate fi văzută ușor sub stratul gros de poleială festivistă.
