Exercițiu de optimism pentru 2021. Șase lucruri bune pe care pandemia de COVID - 19 le-a adus pentru educația din România și din lume

Exercițiu de optimism pentru 2021. Șase lucruri bune pe care pandemia de COVID - 19 le-a adus pentru educația din România și din lume

Pentru educație anul trecut a fost un mix de haos, frici, neputințe, dar și de inovare, solidaritate și speranță. Criza COVID ne-a stors de resurse emoționale și financiare, dar tot ea a venit și cu noi orizonturi. Am făcut o sinteză cu ;ase lucruri care s-au schimbat în bine în România, dar și la nivel global, în domeniul învățământului. Nu avem pretenția că este completă, așa că îi rugăm pe cititori să ne transmită părerile lor. Dacă e ceva ce am învățat despre educație și despre noi, ca jurnaliști care scriu în domeniu, este că e în regulă să cerem ajutor.

01.01.2021

de Florinela Iosip

Pandemia de COVID-19 a fost cea mai mare provocare a anului 2020 pentru elevi, părinți, profesori, ONG-iști, jurnaliști, guvernanți și alți actori din domeniul educației.

Cu toții am făcut greșeli din cauza ritmului rapid de răspândire a virusului care a luat pe sus viețile noastre. Inclusiv președintele Klaus Iohannis a greșit când a prezentat prima oară, în fața întregii țări, formula de calcul privind încadrarea școlilor în scenariile verde, galben sau roșu. Se întâmpla cu o lună înainte de noul an școlar.

Președintele și-a cerut scuze a doua zi. A fost prima și singura dată când președintele Iohannis a recunoscut în fața cetățenilor că a greșit. Vreau să cred că a făcut-o cu cele mai bune intenții, mai ales că și el a fost profesor și înțelege îngrijorările actorilor din sistemul educațional.


1. Am învățat să ne adaptăm

Președintele Klaus Iohannis și autoritățile în general nu au fost singurii care au greșit sau care au fost nepregătiți în fața crizei COVID. Pentru mulți dintre noi, pandemia a fost și este o oportunitate pentru a învăța să ne adaptăm în situații de criză.


Elevii și profesorii au trebuit să se obișnuiască cu un nou stil de predare - învățare. Să se deprindă cu folosirea de noi tehnologii și aplicații pentru a se conecta în mediul online. Să aibă răbdare atunci când legătura se întrerupe din cauza semnalului slab la internet. Să accepte că, pentru o perioadă, nu se vor putea întoarce la școală și nu se vor putea vedea.


Am vorbit în anul ce tocmai s-a încheiat cu profesori și învățători din sate care făceau fișe de lucru pe care le lăsau la magazinul alimentar de pe strada principală, unde fiecare părinte venea când avea timp să ia fișa copilului său. Am vorbit cu dascăli care muncesc de dimineață până seara ca să-și adapteze lecțiile pe ZOOM sau ca să corecteze temele trimise de elevi și părinți pe WhatsApp.


Am vorbit cu profesori care au predat în clase unde nu s-a respectat distanța de cel puțin un metru (cum recomandă Organizația Mondială a Sănătății) sau dotarea băncilor cu plexiglas, din dorința de a-și revedea elevii. 


Am vorbit cu profesori care plângeau când vorbeau despre starea emoțională a elevilor acestora, dar care reușeau să găsească forța de a-și continua misiunea de pedagogi tot în copiii lor.


Am văzut elevi, de până în 12 ani, care purtau mască cu o seriozitate poate mai mare decât o avem uneori, noi, adulții. Am vorbit cu adolescenți care au acceptat cu maturitate că nu se mai pot bucura de toate experiențele vieții de liceu: baluri, ieșiri cu prietenii în oraș sau să împartă un sandvici cu colega/colegul de bancă. Am vorbit cu elevi care au profitat de această perioadă pentru a căuta în mediul online alte surse de învățare, mai prietenoase decât cele pe care le foloseau profesorii lor.


Am vorbit cu ONG-iști care au trebuit să găsească noi modalități de sprijin pentru copiii beneficiari din programele lor. De la prioritățile zero pentru elevii din comunități sărace ca pachete alimentare, dezinfectanți, măști și alte produse igienico-sanitare, până la rechizite sau tablete. Unele asociații au făcut și cursuri remediale cu copiii sau cursuri de digitalizare pentru profesori.


Jurnaliștii din întreaga lume care scriu despre educație au trebuit și ei să se adapteze: să se documenteze mai mult despre sănătatea publică, inclusiv să citească studii despre răspândirea virusului SARS-CoV-2. Nu poți scrie despre educația în pandemie decât raportându-te la sănătatea și siguranța oamenilor. 


Subiectele pe educație au devenit mai variate și globale. Jurnaliștii au scris despre copiii din Asia care locuiesc în zone fără internet și ale căror familii au un singur telefon, despre cum țările nordice și SUA creează tot mai multe spații alternative de învățare sau despre cum elevii din Italia au protestat față de închiderea școlilor.

Copil care se spală pe mâini


2. Copiii și adulții au devenit mai conștienți de importanța rolului școlii

În 2020 am vorbit cu elevi de diferite vârste despre cât de mult fac diferența, pentru ei, explicațiile profesorului în sala de clasă. Mai ales la Matematică și alte științe exacte. La fel cum am avut ocazia și să văd copii de clasa a IV-a cu ochii mari și râzând în prima zi de școală, deși învățătoarea încerca să-i țină sub control ca un militar. 


Însă scena care mi s-a întipărit cel mai mult în minte este cu un copil care a fost întrebat de învățătoare ce i-a plăcut cel mai mult în acea zi la școală. El a răspuns râzând: „mâncarea!“. Dincolo de râsete, acasă, într-o garsonieră din zona Gării de Nord, el nu era sigur că va avea ce mânca în fiecare zi.


3. Am vorbit mai mult despre sănătatea mintală


Lipsa școlii le-a dăunat copiilor și din punct de vedere emoțional. Mai multe studii, inclusiv ale cercetătorilor de la Universitatea Harvard sau Cambridge, arată că, din cauza izolării, depresia în rândul copiilor a crescut.


Însă nu doar sănătatea mintală a celor mici a fost afectată. Mai multe studii arată că părinții care trebuie să muncească pentru a-și întreține copiii, în special mamele, au trecut prin mai multe stări de anxietate sau de depresie din cauza oboselii. În lipsa școlii, părinții au trebuit să intre în șomaj tehnic sau să lucreze de acasă în timp ce făceau și pe educatorii pentru copiii lor în timpul școlii online.


Pandemia a arătat că școala nu este doar o instituție educațională. Aceasta asigură bunul mers al societății și are rolul de a îngriji fizic și emoțional copiii. 


În perioada de pandemie s-a vorbit mai mult ca oricând despre sănătatea mintală a copiilor și, în premieră, inclusiv la nivelul decidenților politici. 


Fostul vicepremier Raluca Turcan declara în septembrie că unul dintre motivele pentru care trebuie să redeschidem școlile este sănătatea mintală a copiilor. Monica Anisie, fostul ministru al Educației, spunea că la nivelul fiecărui județ trebuie să existe o linie telefonică de consiliere psihologică pentru elevi și părinți. În ce măsură beneficiarii au auzit de acest serviciu, este o altă discuție.

tablete pe masă


4. Pași importanți către digitalizarea educației, chiar dacă nu suficienți

Am tot vorbit în ultimele luni despre digitalizarea educației. Guvernanților, în special celor de la Ministerul Educației, li se pot reproșa multe: de la faptul că nici până în prezent n-au comunicat transparent cu cetățenii despre numărul de copii care n-au avut acces la educația online în ultimele luni și până la eșecul livrării celor 250 de mii de tablete. Deși fostul ministru Monica Anisie a promis că tabletele vor ajunge când copiii vor începe școala, în prezent sunt încă 60 de mii de elevi care își așteaptă device-urile. De menționat este și că mai mulți părinți s-au plâns de calitatea acestora.


În schimb, este de apreciat că a fost lansată în dezbatere publică un proiect de strategie pentru digitalizarea educației în perioada 2021-2027. De altfel, pentru finalizarea acestei strategii, Ministerul Educației a apelat la mai mulți experți din ONG-uri. Însă dacă nu va exista continuitate pentru susținerea proiectului, politică și financiară, toate eforturile se vor dovedi a fi o pierdere de timp.


Au mai existat inițiative în direcția digitalizării. Guvernanții au demarat mai multe proiecte, printre care: 


„RoNet“ (conectarea a 606 de localități la internet), 
„Sistemul Informatic de Management al Școlarității“ prin care se dorește integrarea mai multor servicii și instrumente precum catalogul electronic și evaluarea online a lucrărilor scrise de la examenele naționale

Totodată, s-a deblocat proiectul „Wireless Campus“ (o platformă pentru a conecta la Internet 4.500 de școli), iar 2.800 de școli au fost conectate la internet în luna septembrie, potrivit Ministerului Educației. 


182 de mii de cadre didactice au beneficiat de cursuri de digitalizare organizate în cadrul Caselor Corpului Didactic din fiecare județ. Chiar dacă a fost doar o formare inițială, este important că profesori care nici nu știau să scrie în Word, acum folosesc platforme ca Google Classroom și Microsoft Teams pentru a-și desfășura orele online. 


Totodată, cadrele didactice „au făcut cunoștință“ cu aplicații prin care își pot crea propriile resurse educaționale pe care să le folosească cu elevii lor.


5. Pandemia a încurajat, de nevoie, școlile să fie mai autonome

Pandemia a împins, dar foarte greu, o parte dintre școli, inspectorate și primării să fie mai independente în privința administrării și dotării școlilor cât n-au reușit zeci de proiecte, pe milioane de euro de la UE, alocate României pentru descentralizare.


Criza COVID i-a determinat pe unii dintre reprezentanții autorităților locale să facă achiziții de tablete sau de echipamente igienico-sanitare înainte să primească sprijin financiar de la Guvern. Desigur, trebuie luat în considerare că bugetele administrațiilor locale diferă de la o localitate la alta în funcție de taxele pe care le plătesc cetățenii. 


Totodată, pandemia i-a împins să găsească spații de învățare pentru a suplini deficitul de săli de clasă, cât și să gândească alte soluții prin care să poată redeschide școlile: organizarea orelor în schimburi sau, mai rar, amenajarea de clase în aer liber. 


6. Niciodată nu s-a vorbit atât de mult despre copiii vulnerabili

„Mi se pare imposibil să nu observăm inechitățile care au fost scoase la iveală de această pandemie“, mi-a spus profesoara Adriana Umana Taylor într-un interviu pe care mi l-a acordat anul trecut. E drept, pandemia de COVID-19 a scos la iveală inegalitățile de la care întorceam privirea cu ușurință în alți ani.


Organizații internaționale ca UNICEF, UNESCO, Banca Mondială, au atras atenția că în timpul pandemiei pierderile de învățare cele mai mari sunt la copiii din comunitățile dezavantajate, fie pe criteriu rasial sau etnic, fie pentru că se află în zone de periferie.

În România, principalii actori care și-au exprimat îngrijorarea față de creșterea inechităților în rândul copiilor din comunitățile dezavantajate, în special din mediul rural sau din comunitățile de romi, au fost ONG-urile și cercetătorii în domeniul educației. 

Aceștia au atras atenția în privința penuriei de resurse sanitare și digitale în aceste comunități, dar și că este nevoie de ore remediale pentru sutele de mii de copii care n-au avut acces la educația online în ultimul an.

Guvernanții nu se mai pot preface că nu îi văd acești copii și trebuie să se preocupe de ei mai mult ca oricând. Asta dacă nu vrem să avem un șoc după testarea internațională PISA din 2022. Încă unul. Acele rezultate nu vor fi doar despre copii, ci despre noi ca societate.

Foto: Vlad Chirea și Dumitru Angelescu

trimitere nigeria

Florinela Iosip

reporter

Învață să cunoască oameni și să scrie din 2016. A lucrat la Realitatea TV, Adevărul și Libertatea, unde este reporter și acum. 

CUVINTE-CHEIE

2020, educatia in 2020, digitalizare, strategia de digitalizare, tablete

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile