Din București, mai exact din stația Titan Sud, pleacă zilnic 12 trenuri spre Curcani. În aproximativ o oră și jumătate ajungi din cel mai populat oraș al țării într-un sat din județul Călărași, cu puțin peste 5.200 de locuitori.
În Curcani, într-o miercuri de iunie, pare că nu se întâmplă mare lucru. De la gară până la școală faci cam 20 de minute pe jos, timp în care rar vezi vreo mașină. Întâlnești, în schimb, oameni. Un bărbat cu mustață afumată de tutun stă la poartă pe o ladă de bere. Vecinul lui, pe un scaun ca cele de pe stadion, decolorat de soare. Și vorbesc.
Când te apropii de școală, apar și elevii. O fetiță poartă două medalii aurii la gât. Un băiat ține în mână o diplomă, cu fața întoarsă spre trecători, ca într-o mică ceremonie.
O școală fără festivități
Școala din Curcani, înconjurată de un gard din zăbrele vopsite în culorile curcubeului, nu are festivitate oficială de sfârșit de an. Așa cum n-a avut nici la început. Cei 630 de elevi au putut să-și sărbătorească finalul de an școlar oricând, între miercuri și vineri, și oriunde au dorit, după o decizie luată de majoritatea profesorilor.
Directorul Viforel Dorobanțu crede că deschiderea unui an școlar nu ar trebui să fie festivă. „Pentru că, dacă e festivă, nu e pentru copii, e pentru autorități, pentru oamenii mari”, spune el.
La Curcani, de vreo doi ani, școala începe altfel: direct în clasă, în spații decorate cu baloane, după inspirația învățătorilor și diriginților.
„A prins chestiunea asta, nu s-a întâmplat nimic. Evident am recurs și la festivitatea de încheiere a anului când am observat calendare diferite propuse de învățători și părinți”, explică Dorobanțu. El spune că atât începutul, cât și sfârșitul anului școlar trebuie să fie „un moment al elevilor” și adaugă „dacă îl fac pentru mine, din punctul meu de vedere, îl fur. Și parcă n-aș vrea să-l fur”.
Din 2017, Viforel Dorobanțu e director la Școala Gimnazială nr. 1 din Curcani, județul Călărași. De atunci a început să transforme o școală „ca oricare alta” într-o școală în care se întâmplă lucruri „mai lipsite de ipocrizie, mai corecte”. Au intrat în programul de pilotare al Ministerului Educației în 2021, devenind singura școală din rural care și-a adaptat programa după nevoile reale ale copiilor. Și rezultatele nu au întârziat să apară: mai puțini corigenți la științe, abandon școlar mai scăzut și profesori mai conectați la nevoile elevilor lor.
Dar ce înseamnă, în realitate, să conduci fără ipocrizie o școală? Cum a fost pentru profesorii școlii? Și ce înseamnă pentru o comunitate ca un copil să termine opt clase?
Un vot împotrivă și o abținere
Directorul Dorobanțu își amintește momentul în care școala din Curcani a decis să intre în pilotare. „Nu vă convine în ce fel e sistemul? Acum avem posibilitatea să ne croim școala asta cum ne dorim noi, în funcție de ce material uman avem printre elevi”, le-a spus colegilor.
Pentru a deveni școală-pilot, era nevoie să treacă prin Consiliul Profesoral și Consiliul de Administrație. A trecut aproape în unanimitate, cu un vot împotrivă și o abținere. Sindicalistul care s-a abținut, odată ce proiectul a început, și-a modificat programa și a adaptat conținuturile la noul cadru.
Pentru Viforel Dorobanțu, o școală bună e, în primul rând, potrivită pentru copii. Spune că nu-l interesează, nici ca profesor, nici ca părinte a două fete, câte ore face un elev la o disciplină sau alta, „chiar dacă asta înseamnă și șomaj”. Crede că o școală potrivită pentru copii e o școală din care copiii ies cu „competențe de comunicare, de limbi străine, de gândire logică, de matematică, de gândire critică” care să-l ajute să se adapteze oriunde alege să trăiască.
Descentralizare
Esența succesului educației din România stă în descentralizare, crede directorul. Ce înțelege prin descentralizare nu e „ca școala să angajeze profesorul”, ci să aibă posibilitatea să-și aleagă singură direcția, în funcție de mediul social și economic în care e plasată.
În acest sens e nevoie de susținere din partea Ministerului, de asumarea ideii că, din birourile de la Minister, pot doar să stabilească o strategie care să fie urmată la nivel național. „Lucrurile pe care le pot adapta la o comunitate, lasă-mă pe mine ca școală să le hotărăsc”, e de părere directorul din Curcani.
„Să ne gândim mai mult la copil decât la elev”
Pilotarea le-a dat posibilitatea să aibă curaj să spună: „Ăsta nu e relevant. Noi ne asumăm că ăsta nu e relevant. Ok. Să se ia Academia Română de noi că am spus că nu e relevant ceva”. Dar în același timp Academia să vină și cu soluții: să le spună cum poate deveni relevant, în mod real, un anumit conținut pentru un copil din Curcani. Un copil care, „câteodată vine cu adidașii lui o zi, a doua zi îi poartă fratele, iar el stă acasă”.
Viforel Dorobanțu spune că a fost „un elev mediocru” care a avut de-a face cu un tip de învățământ pe care îl considera paralel cu dorințele lui. Apoi, din poziția de profesor și de director, și-a zis că trebuie „să ne gândim mai mult la copil decât la elev”.
Trei lucruri pe care le-ar vrea în toate școlile din țară:
- Un tip de management participativ, adică „directorul să-și asume o decizie și să fie responsabil de ea, dar să o ia în comun cu ceilalți. Și decizia să nu fie de genul «eu sunt șeful, eu impun»”;
- Ca profesorii să fie atenți în primul rând la copiii din clasă și abia apoi la elevii din clasă, „pentru că ei vin de acasă cu multe lucruri care repercutează și în clasă”, deci ar pune accent pe formarea inițială a profesorilor, pe pregătirea psihopedagogică;
- „Să fim foarte atenți la ce vor copiii ăștia de la noi și să nu plecăm direct de la premisa că ei habar n-au, că ei nu știu.”
Schimbarea se întâmplă în unde
Dorobanțu crede în managementul participativ și explică reticența profesorilor la schimbare prin faptul că multe decizii sunt impuse în alte școli și profesorii nu sunt însoțiți, ci sunt lăsați „în bătaia vântului”. De asta, crede el, schimbarea trebuie să se întâmple în unde.
Când trebuie să ia o decizie „care s-ar putea să genereze niște mișcări în cancelarie”, o discută mai întâi cu un grup care e mai deschis la schimbare, apoi cu un grup și mai larg spre care prezintă avantajele. Și tot așa, până ajunge la toată școala.
„Fiecare director să aibă un agent al schimbării, care înseamnă un grup mai restrâns inițial, după care să fie lărgit, astfel încât să nu devină în primul rând o sarcină impusă.”
„Am renunțat la literatura obligatorie”
Vali Neagu este profesoară de limba română la Școala din Curcani de 20 de ani. S-a născut, a crescut și a învățat aici.
Spune că se simte profund legată de acest loc și că, cu cât se implică mai mult în comunitate, cu atât reușește să aducă mai mulți copii aproape de școală și de educație.
Datorită programului de pilotare, profesoara Neagu a introdus mai multe schimbări în modul în care predă limba română, chiar dacă programa nu a putut fi modificată radical, fiind materie de examen.
A început cu lucruri de bază: catalogul electronic, testările standardizate și platformele digitale. Apoi a adus în clasă literatură actuală, mai atractivă pentru copii, cu titluri precum „Harry Potter”, „Matilda” sau „Charlie și Fabrica de Ciocolată”.
„Am renunțat la literatura obligatorie pe care ei n-o citeau oricum. Și am constatat că nici din asta n-au citit foarte mult, dar au citit. A fost un progres de la «n-am citit deloc» la «am citit câteva titluri». Și acele titluri chiar le-au citit și le-au plăcut.”
În locul tezelor clasice, le-a cerut portofolii cu fișe de lucru, iar evaluările au fost completate cu teste Brio pe literație și literație digitală.
„Scopul nostru a fost să-i aducem și să-i ținem cât mai mult la școală”
Profesoara spune că, înainte de pilotare, era într-un punct al carierei în care simțea „că nu face nimic bine”. Crede că multe dintre lucrurile bune întâmplate aici i se datorează directorului Dorobanțu „care niciodată nu a cerut rezultate foarte bune la concursuri, olimpiade sau evaluări naționale”. Pentru ei, satisfacția a fost să aducă copiii la școală și să îi țină aici timp de opt ani.
Pilotarea a pornit cu rezultate slabe, abandon școlar și absenteism mare, într-o comunitate în care educația nu e o prioritate. „Pentru noi e un câștig să termine opt clase, chiar dacă rezultatele lor poate nu sunt atât de bune, pentru că dincolo de gardul școlii ei nu mai fac nimic din ce fac în școală, nu continuă educația acasă.”
De aici venea și una dintre temerile cele mai mari ale profesoarei Vali Neagu, înainte ca școala să intre în programul de pilotare: că vor fi judecați, fără să se înțeleagă contextul comunității. „Oamenii din țară, profesorii, colegii noștri se vor uita la noi și vor spune: «Ce ați făcut voi în pilotare? Că ați pilotat și nu ați făcut nimic, că rezultatele poate sunt aceleași»”, își amintește ea.
Uneori e despre micile reușite
Profesoara Vali Neagu măsoară succesul pilotării nu în rezultate măsurabile, ci în micile reușite ale copiilor din Curcani.
Un băiat a trecut cu bine probele la liceul militar, o performanță care nu mai fusese atinsă în școală de șapte ani. Alți doi elevi au fost admiși la liceul pedagogic din Călărași. O fetiță pasionată de chimie visează să ajungă la medicină și își dorește să urmeze un liceu cu specializarea științe ale naturii. Un alt elev vrea să meargă la mate-info.
„Copiii sunt mult mai dezinvolți acum”, observă profesoara Neagu. „Pentru că i-am învățat să vorbească liber, să spună ce gândesc, ce le place, ce nu le place, de ce nu le place, să-și argumenteze opiniile”, explică ea.
Dar experiența din acești ani i-a adus și o lecție importantă, învățată din mandatul directorului Dorobanțu: că nu pot fi, de fiecare dată, „salvatorii planetei”.
„Există și situații în care chiar nu se poate face nimic și nu trebuie să mai luăm pe umerii noștri toate aceste situații.”
Profesori mai puțin reticenți, elevi mai puțin stresați, părinți mai conectați
La finalul fiecărui an școlar, Școala din Curcani face un raport al pilotării, un fel de oglindă a ceea ce a mers, ce mai trebuie ajustat și ce poate inspira și alte școli. Din cel mai recent raport, am extras câteva concluzii:
- Reticența profesorilor s-a estompat în al doilea an de pilotare și tot atunci a crescut și numărul orelor realizate în comun, prin predare transdisciplinară;
- Cei mai încântați elevi sunt cei din clasa a V-a. Sunt interesați de matematică, fizică și geografie și conștientizează importanța cunoașterii acestora pentru diversele domenii de activitate. Este menținut interesul pentru lectură (generația de clasa a V-a citește titluri de actualitate). A crescut încrederea elevilor în forțele proprii;
- Relațiile din clasă s-au sudat, stresul școlar a fost eliminat, elevii au căpătat încredere în cadrele didactice și au spus, la finalul anului școlar trecut, că nu vor vacanță și că abia așteaptă să înceapă din nou școala;
- La geografie, schimbarea cronologiei de predare a unor conținuturi din materia de clasa a VII-a în clasa a V-a și invers s-a dovedit benefică pentru elevi, crescând interesul pentru participarea la ore;
- La fizică, elevii își doresc ca predarea să se facă prin experimente;
- La română, evaluarea nu mai este privită „ca o sperietoare”, mai ales când sunt aplicate testele de pe platforma BRIO;
- Colaborarea cu părinții a fost foarte bună datorită utilizării platformei Kinderpedia, a catalogului electronic, aceștia având, în timp real, situația copilului.
***
În trenul de 14:35, din Curcani spre București, urcă o femeie însărcinată în ultimul trimestru, însoțită de patru copii: doi adolescenți, o fată și un băiat, și alți doi mai mici, tot o fată și un băiat. Toți o strigă „mamă”.
Când trenul trece prin Budești, începe o discuție între mamă și fetița cea mică, abia ieșită din clasa zero. La un concurs recent de la școală, a obținut 92 de puncte, iar un coleg, „un român”, a luat 95. Povestește ce vrea să se facă când va fi mare, „desenator” sau „vânzătoare la Lidl”.
Recapitulare
Pe 1 martie 2021, școala din Curcani a depus solicitarea de a intra în programul de pilotare, iar pe 31 august a fost emis ordinul de ministru care le-a acordat statutul de școală-pilot pentru următorii patru ani. Și-au propus să facă lucrurile „nu neapărat bune pentru colegi”. „Că o să ne înjurați o parte dintre voi este inevitabil, asta e viața”, și-a spus directorul atunci, prin referire la colegii de cancelarie. Patru ani mai târziu, spune că niciun profesor nu a avut, de fapt, nimic de reproșat.
A fost printre primele școli care și-a construit propriile planuri-cadru, anticipând reforma propusă recent la nivel național. Dintre „conservator” sau „curajos”, au ales, așadar, să fie curajoși, adică să piloteze mai multe schimbări la ei în școală.
Ce s-a schimbat:
- Nu se mai dau teze la limba română, o măsură care a fost aplicată ulterior și la nivel național;
- La matematică, conținuturile au fost reașezate și corelate cu disciplinele fizică și TIC (tehnologia informației și comunicării) și toată activitatea se desfășoară în 3 ore pe săptămână (matematică) la clasele V-VI;
- Fizica se face de la clasa a V-a, nu dintr-a VI-a, ca înainte;
- Chimia începe din clasa a VI-a, mai devreme cu un an față de programa veche;
- Limbile străine sunt corelate cu limba română, ca să nu învețe elevii mai întâi ceva în engleză sau franceză și abia apoi în română (cum se învață diateza pasivă, spre exemplu, n.r.). De asemenea, are succes corelarea cu disciplina geografie, unde elevii localizează în spațiu informațiile diverse primite în cazul limbilor străine;
- Unele noțiuni complicate de geografie și fizică, care se făceau în clasa a V-a, sunt învățate în clasa a VII-a, când copiii sunt mai mari și înțeleg mai bine. Se fac și legături cu alte materii ca matematica, fizica, chimia și biologia;
- Clasele a V-a și a VI-a învață geografie regională, care până acum era în clasele a VI-a și a VII-a. În clasa a VII-a se face geografie fizică generală și geografie umană (2 ore pe săptămână). În clasa a VIII-a se face geografia României (o oră pe săptămână), ca să rămână timp pentru materiile de examen;
- Orarul claselor a VIII-a a fost reconfigurat. Din septembrie până în februarie, elevii au făcut câte 2 ore de română și matematică pe zi, iar în locul celorlalte 2 ore dintr-o zi de școală s-au făcut religie și educație tehnologică. Din februarie, fac câte 6 ore de română și 6 de matematică pe săptămână, pentru pregătirea examenului;
- La orele de Consiliere și orientare, pentru clasele a V-a și a VI-a, se pune accent pe autocunoaștere.
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa scoala9@fundatia9.ro.
