La 12 ani ți se spune care va fi viitoarea ta meserie și afli că, începând de atunci, trebuie să minți mereu. Asta a explicat Maria Iosif, una dintre cele patru voluntare Fanbook Ambassador, într-o sâmbătă de la sfârșitul lui noiembrie, unui grup de 15 elevi din clasele V-VIII, din comuna Potlogi. „Din câte-și aducea aminte, nu fusese niciodată tentat să mintă. Asher nu mințea. Lily nu mințea. Părinții lui nu mințeau. Nimeni n-o făcea”, a continuat eleva de a XI-a din Darul lui Jonas, de Lois Lowry. Lectura se propaga peste capetele greoaie lăsate în mâini, peste ochii care urmăreau curioși cuvintele pe foaia xeroxată. În acel moment, a spus Maria, te întrebi de ce nu încetează oamenii să mintă dacă știu că nu e bine? „Pentru că adevărul îi va deranja pe ceilalți” sau „mințim uneori să-i protejăm pe alții”, au răspuns elevii, captivați de această întrebare. Puștii au conchis rapid că nu e bine să minți, pentru că orice-ai face, într-un final, vei rămâne singur.
Ca să ajungă la Școala Gimnazială Nr. 1 Potlogi, din județul Dâmbovița, o clădire lunguiață și fără etaj, din apropierea Palatului Brâncovenesc, Maria, Alexandra și Daria, trei liceene din București, au luat trenul de 09:30 din Gara de Nord până la Titu. De acolo, le-a preluat Oana Livia Catinca, o profesoară de limba și literatura română și diriginta unei clase de a V-a. Catinca se află în al optulea an de predat, este profesoară Teach for Romania și, de la începutul lui 2018, se ocupă și de biblioteca școlii cu un sfert de normă, de când fostul bibliotecar a primit post cu normă întreagă la cealaltă școală din comună. Profesoara susține în cadrul școlii și activități nonformale, precum „Biblioteca vie” și „Ora de net”, iar sătenilor nu li se mai pare nimic curios să o vadă chiar și în weekend la școală, deși ea parcurge zilnic aproximativ 50 de kilometri, dus-întors, din satul Zăvoiu, unde locuiește.
La școală se alătură și Alexia, a patra voluntară, o tânără brunetă, îmbrăcată în jeanși de un albastru șters și într-un hanorac vișiniu. Cele patru sunt eleve la colegii cu renume din Capitală – Sf. Sava, Lazăr și Mihai Viteazul – la clase diferite și nu se cunoșteau înainte să devină voluntare ale Fanbook Ambassador.
Cu o jumătate de oră înainte ca activitatea să înceapă, fetele înșiră pe-o bancă fragmentele pe care le vor citi astăzi. Le separă, le capsează și le grupează, ca atunci când vor începe să nu piardă mult timp cu împărțirea foilor.
Fanbook Ambassador a început în 2016, când Alexia Manea, pe atunci o elevă de 14 ani, mergea lunar în comuna bunicilor săi, Cristian, din județul Brașov, pentru a le duce cărți copiilor din Centrul de Zi „Sf. Maria” și pentru a le citi împreună. De anul acesta, Alexia s-a mutat la liceu în Belgia, de unde îi coordonează acum pe cei 45 de voluntari înscriși în proiect și care, lună de lună, vor merge în 12 sate din județele apropiate Bucureștiului, precum Gălbinași, Tâncăbești și Mogoșoaia, pentru a-i împrieteni pe elevii din mediul rural cu lectura și pentru a le oferi, așa cum spune și sloganul campaniei, „O carte pe lună. O șansă la un viitor mai bun”.
Întâlnirile din școala din Potlogi se desfășoară în sala Cabinetului de Informare, pe pereții căruia se află desene de toamnă plastifiate și afișe realizate de elevi pentru Ziua Europeană a Limbilor Străine. Primul club de lectură a început într-o sâmbătă la sfârșitul lui octombrie și pe liste se înscriseseră peste 35 de elevi dornici să le cunoască pe fetele de la București care veneau să citească pentru ei. N-au venit decât 25, deși profesoara spune că „mulți nici măcar n-au apucat să se treacă pe listă”, însă numărul celor prezenți depășea așteptările voluntarelor emoționate, care nu s-ar fi supărat dacă ar fi participat doar șase-șapte elevi, „pentru că sunt mai ușor de manageruit”.
Au început cu un joc de cunoaștere, au citit din Matilda, de Roald Dahl, din Momo, de Michael Ende și din Micul Prinț, al lui Antoine de Saint-Exupery. S-au jucat de-a Alfabetul și de-a Fântâna Miraculoasă. Au dăruit abțibilduri cu smiley face-uri și bomboane, pe care fetele le aduseseră într-o pungă transparentă.
Înainte să citească fragmentul din Micul Prinț, Alexandra, o fată înaltă și brunetă, îmbrăcată în pulover roșu și blugi evazați, le explică elevilor că este vorba despre o carte pe care indiferent la ce vârstă ai citi-o, vei găsi în ea înțelesuri noi. Apoi, începe să citească de pe o foaie de unde sare-n ochi desenul colorat al unei pălării – sau al unui elefant, mâncat de-un șarpe boa. „Desigur, zise vulpea. Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume...”
Elevii au început să-și pună întrebări despre ce înseamnă, de fapt, să fii „neîmblânzit”. „Să schimbi pe cineva”, „să creezi legături” „să domesticești” au fost doar câteva dintre răspunsurile date. „Dar putem noi, oamenii, să fim îmblânziți?” continuă Alexia, iar elevii își dau seama că adevăratul sens al cuvântului este acela de a te împrieteni. Aici, Catinca, profesoara de română, intervine și le oferă elevilor de-a V-a ocazia să se gândească la o situație similară, petrecută la ei în clasă, cu un coleg „neîmblânzit”.
Fetele au intercalat lecturile cu jocuri prin care elevii s-au destins și s-au cunoscut mai bine între ei. „Cercul în care vă aflați acum este marginea unei fântâni miraculoase, iar voi veți spune ce dorințe aveți, ce vreți să faceți în viitor, orice” a explicat Daria, care voia să afle ce a vrut să transmită de fapt Antoine de Saint-Exupery prin Micul Prinț. Vreau să fiu... „un copac, ca să ajut lumea să respire mai mult”, „un înger păzitor”, „un vrăjitor, ca să fac lumea mai bună” sau „designer vestimentar, pentru a-i face haine (cântărețului) Maluma”, au continuat răspunsurile răzlețe din partea elevilor. Jocul s-a terminat și, cu toate că cele patru fete nu își doresc ca elevii să se simtă ca la școală la clubul de lectură, participanții au plecat cu o temă: să citească un fragment din Micul Prinț.
Ceea ce face din Fanbook Ambassador un proiect diferit de alte inițiative similare este faptul că voluntarii nu-și termină treaba odată cu strângerea unor cărți pentru elevii din Gălbinași, Plătărești, Fundulea, Ghimpați sau Potlogi. Misiunea lor abia acolo începe. Lună de lună, pe parcursul întregului an școlar, voluntarii îi vor provoca pe elevii din școlile generale să se deschidă în fața textelor, să citească, să-și exprime ideile, să argumenteze, dar și să se joace împreună. Nu există note și nici răspunsuri greșite, iar voluntarii iau adesea locul învățăceilor în cadrul întâlnirilor.
La Potlogi, pe final de noiembrie, au ajuns la club doar 15 elevi, dintre care trei figuri noi. Edi a fost unul dintre noii-veniți; a auzit de la colegii lui de evenimentul de luna trecută și s-a gândit să vină și el pentru că „nu stă rău cu lectura”. Îi place să citească cărți religioase și vrea să devină preot. Voluntarele au adus, de data aceasta, fragmente mai multe și mai lungi din Darul lui Jonas, Matilda, Percy Jackson și Olimpienii, Micul Prinț și Momo, dar și cadouri pentru trei dintre elevii care și-au sărbătorit ziua de naștere în luna care a trecut de la ultima întâlnire. Jocurile au fost mult mai ritmate, copiii au ieșit din băncile așezate în formă de U, s-au plimbat prin sală, s-au împărțit în echipe de câte cinci și, pornind de la fragmentele citite, s-au gândit la cuvinte reprezentative pe care să le scrie pe post-it-uri și pe care să le lipească pe frunțile lor, pentru ca apoi să le poată ghici.
După ce au hotărât ca la viitoarea întâlnire să adune cărți pentru toată lumea, pentru a le oferi copiilor ocupație în vacanța de iarnă și, după ce au stabilit detaliile necesare pentru Secret Santa cu cărți, și-au luat rămas-bun și s-au îmbrățișat. Pe post-it-uri de feedback, un elev a scris: „Mie nu mi-a plăcut că nu am stat mai mult.”
Liceenele bucureștene vor să-i determine pe cei care n-au citit până acum decât fragmente să citească cărți întregi. Se gândesc și la o vânătoare de comori cu indicii din cărțile și fragmentele citite, pentru când va fi frumos afară. Fanbook Ambassador este un proiect gândit pe termen lung, pentru că marii cititori se cresc cu răbdare.
