Școala 9 a cerut tuturor inspectoratelor școlare din țară numărul copiilor veniți din străinătate în 2019 și în 2020. Ne-au răspuns 35, adică 85% dintre ele. Faptul că în anul în care a izbucnit pandemia de coronavirus s-au întors acasă cu 469 mai mulți decât în 2019 nu e o surpriză. Mulți părinți au spus că s-au speriat și au vrut să ajungă într-un loc sigur, iar România a rămas acasă, chiar dacă mulți au trăit mai mulți ani în afară decât aici.
Numărul total al copiilor care s-au întors în țară poate fi mai mare, dar statisticile prezentate îi cuprind doar pe cei care au fost dați la școală.
Graficul pe județe a numărului de elevi veniți de străinătate și înscriși la școală (albastru - în anul școlar 2019-2020, roșu - în anul școlar 2020 - 2021)
Suceava și Teleorman, două Românii diferite
Suceava a înmatriculat, de exemplu, 706 elevi în anul școlar 2020-2021. Cei mai mulți dintre ei, 57, la Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare” din Cajvana, o localitate care a crescut din banii trimiși acasă de cei plecați în special în Italia și Marea Britanie. Căjvănenii au înălțat case mândre cu trei etaje pentru familiile lor numeroase și când se întorc, se întorc pentru totdeauna. În timp, localitatea care are de toate, fix ca „în afară”, și-a câștigat denumirea de „Monaco de Bucovina”.
„Cum e acasă nu e nicăieri”, am auzit asta de multe ori din gura celor întorși, în călătoria echipei Școala 9 la Cajvana. Au vorbit cu emoție despre „acasă” părinți și copii deopotrivă, copii care au în buletin, la locul nașterii - Padova, Emilia Romagna sau Piacenza.
Apoi am fost la Alexandria, în Teleorman, unde de pe un an pe altul s-au întors de două ori mai mulți copii, potrivit statisticilor inspectoratului școlar. Sunt nici 600 de kilometri din Cajvana în Alexandria, dar par două Românii diferite. Teleorman este de mulți ani în topul - celor mai sărace județe din țară, cu șomaj ridicat și venituri extrem de mici. De această realitate s-au lovit românii întorși în țară în 2020. Asemenea unor victime ale Sindromului Stockholm care refuză să se trateze, părinții care au revenit în Alexandria nu sunt la prima întoarcere. Pleacă dezamăgiți de România cam la fiecare doi ani și după alți doi de Marea Britanie revin acasă, cu o speranță naivă. E un cerc vicios.
„Am fost plecați de când aveau copiii doi ani, am revenit la cinci și am plecat la șapte”, ne-a povestit Simona Epure, mama a doi gemeni din Alexandria. Copiii sunt acum în clasa a doua și le place mult în România. Le place și școala, iar profesorii fac eforturi ca ciocnirea dintre modul în care se făcea carte în țările de unde vin și școala românească să nu-i zdruncine prea tare.
30% dintre copii nu se readaptează
Au existat și județe în care, în anul pandemiei, au revenit în țară mai puțini copii, precum Bucureștiul, Timiș, Iași, Vrancea, Bihor. Dar numărul lor rămâne în continuare mare, câteva sute sunt înscriși la școală anual în fiecare județ. Uneori aceiași copii, fiindcă părinții lor s-au obișnuit cu această navetă grea între țări.
Remigrația înseamnă însă și muncă suplimentară din partea profesorilor care învață de la cei mici cum funcționează alte sisteme de educație. E un fel de „cross training” (training încrucișat), cum îl numesc corporatiștii. Afară copiii nu au teme și duc dorul acestei relaxări. Dar în același timp, majoritatea au spus că profesorii români le par mai calzi.
Un studiu realizat de Asociația Alternative Sociale în perioada 2008 – 2012 arată că doar 30% dintre elevii reînmatriculați au probleme de readaptare. Restul prind imediat gustul României.
Secretarul de stat în Ministerul Educației Radu Szekely a declarat în acest an, în cadrul unei conferințe despre copiii singuri acasă, că sistemul are nevoie de trasabilitatea acestor elevi care uneori destabilizează clasele. „Sunt foarte mulți copii care apar în abandon școlar sau în părăsire în România, dar sunt la studiu în Italia, Spania, Franța. Ar fi interesant să avem și noi o evidență mai clară. În acest moment nu avem un astfel de instrument, dar nu cred că este dificil de realizat, nu vorbim de o interconectare a sistemelor de management, ci pur și simplu de o informare punctuală atunci când un copil dintr-un stat membru UE se înscrie într-o școală dintr-un alt stat membru”, a propus acesta.
Migrația și arta
Departe de statistici, sculptorul Cătălin Bădărău ne-a primit în atelierul său de la Combinatul Fondului Plastic. Și el este din categoria remigranților. Experiența lui de când a plecat din țară, ca adolescent, în anii 2000, a pus-o în programul cultural interdisciplinar „Land of plenty”. În cadrul proiectului, a organizat și atelierul „Decizii care contează”, la fostul său liceul din Adjud, unde s-a întâlnit cu elevii, le-a povestit experiența sa când era de vârsta lor și le-a vorbit despre importanța de a-și continua educația.
Povestea lui și cum s-a născut expoziția ce urmează să fie vernisată în Marea Britanie în septembrie, în seria de reportaje „Întoarcerea”.
