Adriana Bălaj (31 de ani) este profesoară de istorie la două școli din Timișoara: una de stat și alta privată. Când a intrat în învățământ, ca să-și întregească norma didactică, făcea naveta și la câte patru școli din județ simultan, una din ele la 60 de kilometri distanță. A încercat de fiecare dată să clădească o relație cu elevii ei și să facă istoria cât mai atractivă, indiferent dacă se află în fața unei table interactive de ultimă generație sau a uneia cu cretă.
Pandemia Covid 19 a scos la iveală și a intensificat un fenomen interesant, legat de reorientarea omului spre natură și spre valorizarea spațiilor naturale. Mulți dintre noi am realizat importanța naturii în viețile noastre în moduri pe care nu ni le-am fi imaginat cu puțin timp în urmă.
Am 16 ani și sunt elevă în clasa a X-a, la Liceul „Danubius” din Călărași. Locuiesc în comuna Modelu, sunt romă rudăreasă* și nu mi-e rușine să o recunosc. O spun cu voce tare, cu fruntea sus: mă mândresc cu identitatea mea!