Un prieten care n-are legătură cu învățământul, lucrând în domeniul vânzărilor, îmi povestește că a ținut o prezentare colegilor săi, având ca temă mituri care ne creează blocaje mentale. A deschis prezentarea cu o întrebare: „Ce credeți, o balenă albastră poate înghiți un om?” Majoritatea au răspuns afirmativ și când le-a spus că de fapt, balena albastră se hrănește cu plancton și nu poate înghiți obiecte mari, a fost bombardat cu „hate” din partea lor, cu agresivitate și respingere.
Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Astăzi, prin noile proiecte de lege, se vorbește despre 15% din bugetul consolidat din 2027, față de 8% astăzi. Încercarea de a aloca 6% din PIB acestui domeniu a eșuat în ultimii 20 de ani. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.