Era pentru a treia oară când îi spunea soțului „ia-l tu, că eu nu mai știu ce să fac cu copilul ăsta”. Atunci s-a gândit că ceva nu e în regulă, că ea ca mamă nu avea răbdare cu băiatul ei de 7 ani. Apoi și-a amintit de un mesaj pe care îl primise de la școală despre un curs de parenting. „Eu, inițial, când am văzut cuvântul «parenting», am zis că nu mai vreau niciun «parenting» și nici n-am citit despre ce e vorba”, povestește Monia Martini, o mamă din Brașov cu doi copii de 7 și 9 ani.
Programul Cercul Siguranței (COS) începuse și nu a mai putut atunci să participe, dar a așteptat următoarea serie și s-a dovedit a fi o adevărată revelație. A realizat repede că programul propunea o altfel de abordare, o reflecție asupra relației părinte-copil.
„M-am dus cu ideea că o să mă uit la copil, mai ales că ți se cere să completezi formularul despre copil și care sunt aspectele pe care vrei să le adresezi. Prima revelație a fost că, de fapt, am lucrat mai mult cu mine, relația cu copilul este, de fapt, o oglindire. Copilul e nervos, are unele manifestări sau reacțiile i se amplifică pentru că tu nu-i oferi spațiu să le manifeste.”
Analizându-se în profunzime, a realizat că ea nu putea să ducă emoțiile puternice „pentru că părinții mei mi-au oferit tot ceea ce au putut, dar aceste emoții, care pentru mine au fost grele, de tristețe și frustrare, au fost grele și pentru mama mea.”
A doua revelație pe care Monia a avut-o a fost legată de conștientizarea faptului că lucrurile pe care le înveți când ești mic rămân, de multe ori, cu tine toată viața „Nu știam că totul pornește de când ești încă bebeluș și că, de fapt, tu înveți de la persoanele care au grijă de tine această parte de a gestiona emoțiile.”
Răbdarea a venit natural
A trecut prin cele opt ateliere cu părinții din cadrul proiectului Inimi Deschise și a realizat că vrea să dea mai departe ce a descoperit și să devină facilitator COS pentru alți părinți. Asta pentru că a văzut cât de mult a ajutat-o programul pe ea.
De exemplu, când a fost în această vară cu toată familia la părinții din Italia, copiii ei au fost derutați de atitudinile diferite ale adulților, „mama mea e cu abordarea aia din trecut, copilul trebuie să facă ce spui, trebuie să asculte”.
„Și, într-o seară, băiețelul s-a supărat, nu știu ce s-a întâmplat, s-a dus în cameră, stătea într-un colț, nu puteam nici să mă ating de el. Am intrat în cameră și am stat așezată pe pat până el, încet-încet, a prins încredere, s-a apropiat și am vorbit. I-am explicat că «bunica are o altfel de abordare, are o altă vârstă, are mai puțină răbdare sau nu știe toată dinamica pe care o avem noi, dar ea face multe pentru tine, te iubește». Și după aia s-a liniștit”, a povestit Monia.
Și, mai mult decât atât, acum are răbdare: „Săptămâna trecută am simțit în mod natural că am răbdare, ceea ce înainte îmi ziceam eu în capul meu: «trebuie să am răbdare, stai liniștită», trebuia să mă condiționez să am răbdare. Acum am conștientizat că nu mai trebuie să-mi spun asta, deja mă așez liniștită și sunt acolo.”
Monia Martini a fost unul dintre cei aproape 3.000 de părinți, din toate județele țării, care, pe parcursul ultimului an, au fost parte din proiectul „Inimi Deschise: Cercul Siguranței la tine acasă” al Fundației Noi Orizonturi.
- „Cercul Siguranței” este o metodă de educație parentală recunoscută la nivel internațional, care îi ajută pe părinți să înțeleagă mai bine nevoile emoționale ale copiilor lor și să le răspundă într-un mod echilibrat. În cadrul a opt întâlniri săptămânale, părinții explorează cum pot să fie o bază de siguranță pentru copilul lor – oferind iubire, stabilitate și spațiu de explorare – dar și cum să repare relația atunci când apar tensiuni. Este, în esență, un ghid practic pentru a construi relații bazate pe încredere, conectare și respect reciproc.
Majoritatea părinților care au participat la proiect au fost mame (94%) iar restul tați, bunici care au nepoții în grija lor sau asistenți maternali. Peste jumătate dintre beneficiari au fost din mediul rural și urban mic.
Uneori, relația părinte–copil poate părea plină de provocări, dar și de revelații. Ceea ce părinții descoperă, de fapt prin Cercul Siguranței, este că drumul către o legătură mai sănătoasă începe cu ei înșiși – cu felul în care învață să-și înțeleagă emoțiile, răbdarea și puterea de a repara relațiile. Programul „Inimi deschise – Cercul Siguranței” a fost pentru 2.952 de părinți din România o ocazie de a privi dintr-o nouă perspectivă, de a găsi alinare și de a descoperi că schimbarea e posibilă, oricând.
„Este un curs care ar trebui să existe în bagajul oricărui trăitor”
Camelia Popa, profesoară de limba și literatura română la o școală din Bârnova, Iași, și facilitatoare în program. Ea a lucrat cu trei grupe de părinți, pe care i-a reunit constant la întâlnirile săptămânale de câte două ore. Întâlniri unde nu se face „ședință cu părinții”, ci se discută deschis despre emoții și relații. „Am nevoie de asta?”, a întrebat-o un părinte înainte să se înscrie. „Eu cred că aveți, dar mai bine veniți și vedeți”, i-a spus profesoara.
Pentru că era deja parte activă din viața comunității, părinții au avut încredere în ea și le-a venit natural să participe la întâlniri. Camelia s-a bucurat mult să vadă cum între părinți s-au legat prietenii și cum au prins curaj să facă și alte lucruri împreună pentru comunitate. Însă au existat însă și momente în care, cu sinceritate, și-a pus întrebarea: «Oare eu chiar voi reuși să ajut cu adevărat părințiii?
„Am avut o mamă care abia la întâlnirea numărul 6 din 8, când am vorbit de repararea relațiilor, a vorbit pentru prima dată și n-am întrerupt-o timp de 40 de minute pentru că a povestit că e de 16 ani într-o relație abuzivă la serviciu și că n-a fost încurajată niciodată de șefa ei, lucru care a făcut-o să nu mai aibă încredere în ea ca mamă, ca soție. Am mai avut o mămică care n-a terminat cursul pentru că și-a dat seama că are o relație abuzivă cu soțul, a divorțat și a plecat în alt județ”, povestește facilitatoarea.
Camelia Popa a avut primul contact cu Cercul Siguranței în 2018. „Pentru mine a fost un moment aha, m-a reglat. Este un curs care ar trebui să existe în bagajul oricărui trăitor, indiferent dacă e părinte, profesor sau coleg de serviciu, bagajul pe care îl primești în urma acestui curs îți reglează niște nevoi pe care poate n-ai știut tu în copilăria sau în perioada vieții tale că le ai”, spune Camelia, care este și mamă a cinci copii, de la 16 ani cel mai mic, la 26 de ani cel mai mare, ceea ce înseamnă că, în ultimii 10 ani, a avut în permanență un adolescent în casă. La care se adaugă sutele de copii de la școală.
Așa că, atunci când a văzut apelul de la Fundația Noi Orizonturi pentru înscrierea ca facilitator în proiectul Inimi deschise, și-a spus că trebuie neapărat să aplice și să aducă Cercul Siguranței la ea în localitate: „Motivația mea a fost că nevoia emoțională nu ține de rural sau urban. Dacă în urban părinții au preocupare sau au acces la informații și au de unde alege, în rural nu au această posibilitate.”
De ce nu funcționează sistemul „în care părintele dictează și copilul execută”
Întâi în calitate de cursantă și apoi de facilitatoare, Camelia Popa a reflectat mult la relațiile dintre profesor-elev, părinte-copil și fiecare cu fiecare din societate.
„Am fost beneficiarii unui sistem de educație în care părintele dictează și copilul execută. Așa se împărțea lumea atunci. Copilul nu era ascultat. Am ajuns astăzi o societate atât de docilă și revoltată doar pe Facebook pentru că am trăit experiența de a fi yes man de când eram copii. Ajunși adulți, noi facem la fel, cerem, fără să conștientizăm ce nevoi are copilul.”
Aici vine „Cercul Siguranței” cu răspunsuri. „Adultul de astăzi conștientizează ce nevoi a avut când era copil, carei-au fost sau nu îndeplinite de către părinți. Pentru că noi suntem consecința deciziilor adulților de altădată și copilul din noi se descoperă și se reglează și ia decizii astăzi în funcție de relația cu adultul de altădată” ne mai spune Camelia.
Lucrând cu copii și tineri din Bârnova, prin programele pe care le face neobosită în comunitate, și după mult studiu, Camelia poate să afirme că nevoile copiilor din generația ei sunt aceleași ca cele ale copiilor de azi. „Noi vrem să fim validați, să fim autonomi și avem nevoie de conectare și când spun noi, spun adolescentul din fiecare din noi, adult acum. Acum e vorba de copilul care are o voce și care intră într-un sistem în care vrem să fie docil și ascultător și să-și facă temele, dar apoi, când termină 12 clase, așteptăm de la el să fie voluntar, autonom, să aibă capacitatea de a decide, să fie responsabil, să știe, să răspundă la tot. Ori lucrurile acestea nu sunt fair-play.”
A avut în grupele ei de părinți și doi tați care își doreau relații mai bune cu copiii lor. „Am un tătic a patru copii, trei băieți și o fetiță, care nu se putea conecta cu fetița cea mai mică. Și suferea, ne-a împărtășit că îl refuza în permanență să o însoțească la grădiniță. Acum mi-a povestit că fetița l-a cerut la telefon ca să-i spună că îl iubește.”
Ce s-a schimbat acolo? Părintele a învățat să aibă răbdare și înainte de toate. „Nu mai e vorba despre ce vrei tu, despre cum ai decis tu, despre cum ai făcut tu totul și celălalt nu apreciază. Ci pur și simplu să te uiți și la celălalt să vezi ce-i face lui plăcere, ce nevoi are, care e bucuria lui, cum îl poți ajuta? Și să-i ceri părerea: vrei să te ajut acum sau te descurci singur? Eu sunt aici. Adică să-l faci să se simtă în siguranță, dar nu să pui presiune”, explică Camelia.
93% dintre părinții care au făcut parte din proiectul Inimi Deschise au spus că participarea la atelierele Cercul Siguranței i-a ajutat să-și înțeleagă copilul mai bine, potrivit formularelor completate de aceștia la începutul și finalul programului:
- 97% spun că au reușit să repare relația cu copilul lor, versus 62% înainte de program;
- 96% spun că pot să facă un pas în spate să reflecteze la ce încearcă copilul să comunice, versus 46% înainte de program;
- 94% spun că pot recunoaște comportamentele copilului care le declanșează reacții negative, versus 32% înainte de program;
- 97% știu cum să sprijine explorarea și autonomia copilului față de 47% înainte;
- 97% se simt încrezători că pot răspunde nevoilor copiilor versus 46% la început;
- 31% au declarat că sunt îngrijorați în legătură cu creșterea copilului, față de 54% înainte de program.