Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.
În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Suntem pe punctul de a lăsa în urmă al doilea an calendaristic al pandemiei. Criza sanitară a schimbat modul în care ne uităm la profesori, la munca lor și la rolul părinților în educație. Ne-am întrebat ce mai înseamnă să fii elev, când interacțiunile tale, de la învățare la joacă, sunt separate de un ecran. Am discutat din nou despre bugetul învățământului și despre salariile profesorilor, despre copiii fără acces la internet și părinții care au devenit profesori peste noapte, în casele lor. Fotoreporterii noștri Eli Driu, Dumitru Angelescu și Vlad Chirea au fost în toată țara și au surprins poze ale unui moment dintr-o viață. Au capturat în imagini vieți de elevi și părinți, de profesori și directori, viața școlii în alb și negru, în online și offline. Vă prezentăm anul lor în 15 fotografii. De fapt, și anul nostru.
Cum îți înveți copiii să iubească și să practice sportul? E greu? E scump? Merită? Încercăm să aflăm mai multe răspunsuri, de-a lungul unei serii dedicate sportului ca parte din modul de viață.
