
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Simona Voinescu este unul dintre cei 95 de directori care la începutul anului școlar și-au dat demisia, majoritatea din cauza salariilor. „Câștigam mai puțin cu o mie de lei decât o învățătoare”, spune fosta directoare, care anul trecut primea titlul „Directorul anului pentru antreprenoriat” din partea Asociației Valori în Educație. În ultimii 11 ani, aceasta a digitalizat toată Școala gimnazială Popricani din Iași, a crescut rata de promovare la Evaluarea Națională la peste 93% și a achiziționat echipamente IT de aproape jumătate de milion de lei. Spune însă că nu mai putea continua cu un salariu „de vânzător în supermarket”: „M-am simțit umilită!”
Copiii nu vin la școală nu doar din cauza școlii, în spate sunt și factori de natură socială și medicală. E nevoie, prin urmare, de mai multe instituții care să combată abandonul școlar, crede Luminița Costache, specialistă în educație la UNICEF România, organizație care de peste 30 de ani implementează proiecte care își arată eficacitatea. La REZOLVAT podcast, aceasta a vorbit despre două dintre ele: Pachetul Educație Incluzivă de Calitate și Pachetul Minim de Servicii.
Niciun partid nu-și asumă alocarea a 6% din PIB pentru educație în următorul an, deși Legea Educației prevede acest procent încă din 2011. Este principala critică pe care Societatea Academică din România (SAR) o aduce partidelor care candidează la alegerile parlamentare. SAR evidențiază într-o analiză „bilele albe“ și „bilele negre“ din programele de guvernare pentru educație ale politicienilor care cheamă cetățenii la vot pe 6 decembrie.