
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

„A existat un mare interes, inclusiv din partea domnului ministru al Educației”, spune Eduard Novak despre ideea ca, înainte de matematică, română sau istorie, copiii să facă în fiecare dimineață 45 de minute de mișcare și educație pentru nutriție.
Ideea lui Eduard Novak, noul ministru al Sportului, a fost privită cu o sprânceană ridicată de profesori la început. Nu s-a lăsat descurajat și își caută susținători la Ministerul Educației. Se gândește deja la parteneriate cu ministerele Educației și Sănătății pentru a face programe care să-i apropie pe copii și adolescenți de sport, mai ales după această perioadă sedentară de școală online.
„Cazi, te ridici, până când îți iese”. Toți skaterii au auzit asta. Și freestylerii adaugă în repertoriul de replici „Muzica continuă”. Am stat de vorbă cu practicanți de freestyle skate din România ca să înțeleg ce presupune munca din spate, dar și ce înseamnă această comunitate care pune bazele unui sport cu rezultate internaționale.
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.