
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Elevii ucraineni refugiați învață în școlile din România fie ca audienți, situație în care doar asistă la orele predate în limba română, dar fără să fie evaluați și fără să primească note, fie ca elevi înmatriculați. În această a doua situație, ei primesc note și sunt evaluați la fel ca elevii români. În niciuna dintre ele nu vor avea studiile recunoscute în țara lor natală pentru că Ucraina nu are încă un cadru legal pentru asta.
Intru în Cinema Modern din Brașov în urma unui șir de copii aliniați câte doi, cu veste reflectorizante. În hol, văd reviste cu albine pe o masă, un colț cu cărți pentru copii și multe covoare colorate. Rulează un calup de scurtmetraje animate din cadrul CULMEA: festival internațional de film și educație de mediu. E miercuri, 22 octombrie, și urmează să fiu aici până duminică.
În această săptămână, în cadrul rubricii „Educația în lume”, mergem în Siria, unde ajutoarele din Marea Britanie îi ajută pe copiii care au trecut prin război să rămână la școală. Apoi ajungem în Malawi unde se construiesc în timp record școli printate 3D. În Singapore, parlamentarii vorbesc despre extinderea orelor în care se discută despre ce înseamnă „atingere bună și atingere nepotrivită” la nivel preșcolar. Iar în Argentina se văd deja roadele împărțirii de calculatoare gratuite copiilor acum zece ani.