
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Adriela Praf, azi elevă în clasa a zecea în Vălenii de Munte, s-a pregătit la engleză cu o liceană de la Colegiul „Gheorghe Lazăr” din București. Au început în perioada pandemiei, prin intermediul proiectului MOV – Meditații oferite de voluntari – a Asociației „Lume bună”. Astăzi este și ea meditatoarea unei eleve de clasa a șaptea din Sinești, Iași. Zeci de elevi, majoritatea din București, alcătuiesc această rețea de meditatori pentru alți elevi de la sate. Iar progresele se văd în catalog și în încrederea în sine.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
În Poiana Sibiului, o comună la 50 de kilometri de orașul Sibiu, se află singura școală din județ inclusă în proiectul Ministerului Educației care încă are toalete în curte. În prima săptămână de cursuri, echipa Școala9 a vizitat-o. Este o unitate de învățământ cu rezultate, clasată pe primul loc între școlile din mediul rural din Sibiu la Evaluarea Națională și pe locul 11 la nivel județean.