
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Pe 5 octombrie este celebrată Ziua Mondială a Profesorilor. În România, este sărbătorită printr-o zi liberă. Peste tot în lume, sistemele de educație suferă din cauza pandemiei de COVID-19. În acest context greu pentru profesori și elevi, UNESCO a transmis o declarație comună semnată de Audrey Azoulay, Director General al UNESCO, Guy Ryder, Director General al International Labour Organization, Henrietta H. Fore, Executive Director al UNICEF și David Edwards, secretar general al Education International. „Acum trebuie să gândim mai departe de COVID-19 și să lucrăm pentru a construi sisteme educaționale mai rezistente”, este unul dintre mesajele acestora.
În timp ce roverul Perseverence trimite imagini de pe Marte, școala românească se scormonește de tablete ca toți elevii să participe la ore în timpul pandemiei. Iulia Măndășescu, profesoară pentru învăţământul special și profesor MERITO, observă într-o analiză pentru Școala 9 ce distanță ca de la cer la pământ avem de parcurs în școala românească. Dar nu privește fatalist situația, ci plină de speranță. Știe că în România sunt în continuare cadre didactice care îi învață pe copii să țintească tot mai sus, până la stele.
16% din profesorii din România primesc gradații de merit, adică un plus de 25% la salariu pentru cinci ani. Asta înseamnă dosare voluminoase cu diferite adeverințe, în mare parte. Am urmărit cum a crescut piața hârtiilor în ultimii 13 ani, de când se acordă această premiere. Am dat peste site-uri care oferă contracost adeverințe, am fost martoră la adevărate lupte pentru întocmirea acestor dosare și găsirea cunoștințelor care le pot împinge mai în față. După o grevă generală care a adus în prim plan discuțiile, legitime de altfel, despre salariile profesorilor, cred că e timpul să vorbim fără perdea și despre cine le merită.