
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
În primul nostru an, am publicat portretele unor profesori care ne-au inspirat și de la care credem că au mulți de învățat, fie că sunt în sistemul de educație, fie că nu. Acestea sunt modelele noastre de profesor și ne bucurăm să-i punem pe toți pe aceeași pagină.
Cazați în cămine mizere, fără căldură și hrăniți doar cu mâncare rece, acestea au fost condițiile în care au fost primiți la Craiova olimpicii la franceză. Condiții pe care autoritățile le-au considerat propice pentru a face performanță. Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a cerut explicații de la toți inspectorii școlari din județele în care s-au organizat olimpiade în această perioadă. Situația îmi ridică o întrebare: oare atunci când merg într-o delegație, inspectorii sau secretarii de stat sunt cazați în cămine reci?