
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
O echipă formată din artiști și programatori din România și Marea Britanie au lucrat în ultimele luni la un joc video care povestește cum arăta viața dinainte de internet. Destinat în special celor născuți în epoca digitală, Life Before Internet spune povestea unei tinere deconectate de la tehnologie.
În școlile și grădinițele din România sunt 293 de mii de angajați. Redeschiderea acestora va depinde inclusiv de procentul personalului care se va vaccina anti-COVID, pe lângă rata de infectări și situația vaccinărilor la nivelul întregii populații. Din acest motiv, ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a solicitat inspectoratelor școlare să transmită până pe 15 ianuarie câți angajați din învățământul preuniversitar sunt dispuși să se vaccineze. Însă aproape un sfert dintre inspectorate nici măcar n-au postat pe site-urile lor o trimitere vizibilă către campania de informare pentru vaccinul împotriva COVID-19, deși li s-a cerut asta în mai multe rânduri.