Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.
Când era adolescentă, scriitoarea Simona Popescu citea mult, dialoga în franceză cu colega de bancă, chiulea foarte rar, poate doar în zilele ploioase în care nu se putea face „Practica agricolă”, fuma, mergea la cinematecă, dansa mult. Singurul spațiu fără granițe al generației ei era lectura. Chiar cu Instagram, haine ultimul răcnet și călătorii doar cu buletinul, adolescenții de azi nu sunt atât de diferiți. Scriitoarea crede că „dacă, printr-o magie, ne-am afla într-o bulă de timp suspendată, sigur ne-am înțelege bine”. Un interviu despre școală, profesori, comentarii literare, prietenie și tinerețea aia care n-are de-a face cu vârsta. Un interviu „într-o bulă de timp suspendată”, din seria „Scriitori de manual”.
În șase puncte, profesorii de Școala 9 Monica Halaszi și Horia Corcheș au clasificat așteptările pe care le are societatea de la școală. De la cum să te comporți în public până la cele mai bune note la examene, majoritatea consideră că școală este responsabilă pentru tot ce eșuează ceilalți să facă. Dar ce ar trebui să fie școala de fapt?
Desfășurarea orelor față în față depinde acum de procentul cadrelor didactice vaccinate anti-COVID dintr-o școală. Dacă peste 60% s-au imunizat, elevii se pot întoarce în bănci. Școala 9 a întrebat preoți și directori de seminarii și licee teologice din Tulcea, Slobozia și Roman, cu rata vaccinării între 78 și 94%, cum au reușit să ajungă aici. Iar un teolog, profesor de religie într-o comună din Sibiu, la o școală care rămâne în online, a vorbit despre rolul bisericii în pandemie într-o comunitate mică.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
