
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

La sfârșitul anului școlar, ne-am întors în Vaslui la câteva dintre școlile cu toalete în curte pe care le-am vizitat și în septembrie 2024. În Raiu, Mălușteni, Țuțcani și Lupești nu s-a schimbat nimic. Copiii continuă să meargă la toaletele din curte, iar toaletele noi, acolo unde există, au fost transformate în depozit sau sunt deschise doar pentru musafiri.
În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.
Am considerat întotdeauna că școala este acea instituție care trebuie să fie înaintea vremurilor, că profesorii sunt primii care descoperă noutățile și tendințele din domeniul lor ca să poată crea competențe adevărate pentru copiii din fața lor. M-au mirat mereu studiile care spuneau că profesorii sunt categoria cea mai rezistentă la învățare, și nu doar prin țara noastră – să nu perpetuăm mitul unicității noastre absolute.