
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
CRONICĂ. Ce se întâmplă când o studentă și un profesor universitar intră într-un război al ideațiilor personale și al acuzațiilor defăimătoare? Textul „Oleanna” al dramaturgului american David Mamet, adus la Teatrul Excelsior din București sub regia lui Mădălin Hîncu, își propune să răspundă acestei dileme. Controversata piesă lansată în 1992 continuă să fie relevantă în contextul dezbaterilor actuale despre putere, gen și justiție.
Credem că e timpul ca rușinea să iasă din orar, ca să putem învăța despre propriile noastre corpuri.