Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.
În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Unii directori de școli din Anglia ar renunța la excursii și la orele de muzică individuale, înainte să facă restructurări. Este soluția la care se gândesc, în condițiile în care facturile la energie electrică tot cresc. Unele instituții ar avea deja costuri de peste 300%. Eliminarea unor activități, însă, îi afectează pe cei mai vulnerabili dintre elevi: „Părinții lor nu-și permit să-i ducă la muzee, la galerii de artă sau să călătorească în străinătate”, a spus o directoare pentru BBC. Chiar acum un an, Școala 9 scria despre îngrijorările directorilor din preuniversitar din România cu privire la scumpirea utilităților.
Niciun partid nu-și asumă alocarea a 6% din PIB pentru educație în următorul an, deși Legea Educației prevede acest procent încă din 2011. Este principala critică pe care Societatea Academică din România (SAR) o aduce partidelor care candidează la alegerile parlamentare. SAR evidențiază într-o analiză „bilele albe“ și „bilele negre“ din programele de guvernare pentru educație ale politicienilor care cheamă cetățenii la vot pe 6 decembrie.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
