Doamna Dudu n-are dude, dar face ilustrații și colaje și giumbușlucuri vizuale.
Mihail Stănescu este student în ultimul an la Electronică, în cadrul Politehnicii din București. A început să participe la concursuri încă din clasele primare, iar interesul pentru competiții nu l-a părăsit nici acum, considerându-le cu totul o experiență educațională: cunoști competitori din toate țările, o nouă cultură și emoțiile competiției te modelează. La cea din Tunisia, de pildă, evaluatorii veneau incognito la standul lor. „Cineva cu un proiect mai puțin calitativ, dar care știe să își vândă povestea iese pe plus”, crede Mihail, care a povestit pentru Școala9 ce îl motivează să se implice în astfel de activități.
Dup-atâta vânt și ceață, a răsărit soarele, iar păpădiile au explodat în curtea școlii, pe marginea șoselelor, în spațiul verde din fața blocului, în grădina de acasă. E semn că în sfârșit primăvara a decis să revină. Dar nu doar păpădiile au explodat acum, în plină lună aprilie. Primăvara este și sezonul olimpiadelor, așa că este destul să arunci ochii peste pagina ta de Facebook ca să observi explozia de fotografii cu copii ținând în mână diploma Ministerului Educației, acordată celor care au obținut premii și mențiuni la olimpiadele școlare.
Elevii ucraineni refugiați învață în școlile din România fie ca audienți, situație în care doar asistă la orele predate în limba română, dar fără să fie evaluați și fără să primească note, fie ca elevi înmatriculați. În această a doua situație, ei primesc note și sunt evaluați la fel ca elevii români. În niciuna dintre ele nu vor avea studiile recunoscute în țara lor natală pentru că Ucraina nu are încă un cadru legal pentru asta.
