
Desenează, dansează, desenează. Zilele astea îi crește măseaua de minte și se simte mai înțeleaptă.

„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Cu siguranță cunoașteți această zicală, care identifică prin mesajul ei raportul dintre mască și chip, dintre aparență și esență, dintre fals și autenticitate. Masca, aparența, falsul au o strălucire mai intensă, mai curată, mai luminoasă decât chipul, esența, autenticitatea, care pot fi, uneori, la polul opus situate.
Cum văd 16 adolescenți orașul lor prin fotografie, desen și interviuri cu localnicii însemnate pe post-it-uri.