
Desenează, dansează, desenează. Zilele astea îi crește măseaua de minte și se simte mai înțeleaptă.

Gabriela Horincar s-a întors acasă, în România, după aproape două decenii în vestul Europei. Sunt opt luni de când învățătoarea a revenit, iar adaptarea la sistemul nostru de învățământ nu este tocmai ușoară, mai ales că lucrează într-o comunitate de romi dezavantajată. Doar șase elevi din clasa pe care a preluat-o știu să scrie și să citească, deși sunt într-a treia și a patra. Inspirată de modelele educaționale din țările în care a locuit, crede că poate face o schimbare în comunitatea din Prislop, Sibiu.
Școala de vară de Știință și Tehnologie se va desfășura la Măgurele în perioada 22 august - 5 septembrie 2024 pentru elevii de liceu și pentru profesorii care predau materii din domeniul STEM sau sunt interesați de acestea. Timp de două săptămâni, 60 de elevi și 30 de profesori vor colabora cu cercetători pentru a explora subiecte din fizică, chimie, biologie, geologie, inginerie, grafică, jurnalism și artă adunate sub tema din acest an a taberei, „Știința pentru pace și securitate”.
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.