
Antonia Pup este coordonator advocacy la Societatea Academică din România și studentă la Istorie. A fost președinte al Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020, poziție din care a militat pentru transport gratuit pentru toți elevii din România, legea privind garantarea accesului la educație online pentru elevi și profesori, dar și pentru susținerea Bacalaureatului în pandemie. A fost implicată în consultări cu factori decizionali de la nivel național și european, internațional (Banca Mondială) pentru conturarea unor politici educaționale.

În fiecare vineri din februarie, ilustratoarea Irina Perju ne spune o poveste vizuală despre rolul părinților în relație cu școala și jocurile de putere care se nasc de aici. Aceasta este prima poveste.
Un profesor debutant ia astăzi în mână 1985 de lei, adică 70% din nivelul coșului minim. Când ajung la catedră, tinerii profesori nu au un mentor desemnat și din acest an Ministerul a decis să nu mai acorde burse celor care fac un masterat didactic. Parlamentari din opoziție au anunțat o propunere de creștere a salariilor cadrelor didactice cu 25% pe care vor să o treacă prin procesul legislativ. În afara dilemei de unde vin banii pentru măriri, mă întreb dacă e suficient ca să facă profesia atractivă.
Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”