
Antonia Pup este coordonator advocacy la Societatea Academică din România și studentă la Istorie. A fost președinte al Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020, poziție din care a militat pentru transport gratuit pentru toți elevii din România, legea privind garantarea accesului la educație online pentru elevi și profesori, dar și pentru susținerea Bacalaureatului în pandemie. A fost implicată în consultări cu factori decizionali de la nivel național și european, internațional (Banca Mondială) pentru conturarea unor politici educaționale.

Întoarcerea la școală după șapte luni de învățământ online este un extemporal atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Școala nu a avut niciodată o pauză atât de lungă nicăieri în lume. Am adunat impresiile redeschiderii școlii de la profesorii și elevii de la Liceul Edouard Branly din Dreux. Ne-au vorbit despre ce înseamnă readaptarea la un program fix, dar și despre conștientizarea nevoii de școală, în forma ei clasică, în bănci, cu luat de notițe și cu pauze.
Cercul de Astronomie de la Palatul Național al Copiilor din București e singurul loc unde cei mici pot învăța astronomie, o materie care nu mai este inclusă în programa școlară și pe care doar puține școli o oferă drept opțional, dar pentru care ministerul organizează olimpiadă.
La școala din Gălbinași, Călărași, doar în jur de 150 de copii au primit dispozitive ca să participe la școala online. Nevoia era însă cel puțin dublă. În plus, în localitate nu prea este semnal, astfel că unii copii au ținut tableta ca bibelou, că tot n-au putut să se conecteze. Profesorii școlii le-au trimis fișe elevilor care nu s-au putut conecta, au căutat sponsori ca să le cumpere telefoane și tablete și în multe cazuri, și alimente. O felie din realitatea școlii în pandemie.