
Antonia Pup este coordonator advocacy la Societatea Academică din România și studentă la Istorie. A fost președinte al Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020, poziție din care a militat pentru transport gratuit pentru toți elevii din România, legea privind garantarea accesului la educație online pentru elevi și profesori, dar și pentru susținerea Bacalaureatului în pandemie. A fost implicată în consultări cu factori decizionali de la nivel național și european, internațional (Banca Mondială) pentru conturarea unor politici educaționale.

Pentru o învățătoare din Timișoara, cariera înseamnă să înveți continuu. Chiar și după 30 de ani la catedră.
„Fiul meu de 13 ani a stat o zi întreagă de vorbă cu un alt copil din Ucraina. Îl auzeam întrebându-l pe acel băiat dacă îl poate ajuta cu ceva. Îi spunea că, dacă e nevoie, împarte camera cu el”, este doar una dintre poveștile împărtășite de o mamă pe un grup de Facebook. Școala9 a cules astfel de istorisiri și a stat de vorbă cu un psiholog și un profesor pentru a înțelege de ce e important să le vorbim celor mici despre război, dar și cum ar trebui să o facem fără a ascunde adevărul și fără să-i speriem.
REZOLVAT. Întâi și întâi, vreau să adresez metaforicul elefant din cameră: România este penultima țară din Uniunea Europeană când vine vorba de investiții în educație (și cea mai slab educată țară din UE). Profesorul merită salariu mai bun, elevii merită școli mai dotate. Poate într-o zi, începând cu o presiune pe liderii politici și încheind cu un plan bine gândit și acțiuni concrete, nu vom mai fi la coadă. Dar până atunci… articolul acesta își propune să vorbească despre ce este în controlul nostru.