
Antonia Pup este coordonator advocacy la Societatea Academică din România și studentă la Istorie. A fost președinte al Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020, poziție din care a militat pentru transport gratuit pentru toți elevii din România, legea privind garantarea accesului la educație online pentru elevi și profesori, dar și pentru susținerea Bacalaureatului în pandemie. A fost implicată în consultări cu factori decizionali de la nivel național și european, internațional (Banca Mondială) pentru conturarea unor politici educaționale.

Atunci când creierul trimite semnale că „lucrurile bune vin în curând!”, ne ajută să așteptăm mai răbdători sau să ne concentrăm mai bine, chiar și în timpul unor sarcini plictisitoare sau când suntem înconjurați de distrageri ale atenției. Dacă funcționează bine, un singur tip de neuron poate ajuta creierul să rămână focusat pe un obiectiv, arată un studiu recent realizat de Universitatea din Pennsylvania.
La Iași, există doi profesori care au pariat că literatura poate sculpta generațiile pe care ni le dorim mâine. Doi profesori care cred că lectura poate să le deschidă adolescenților lumi importante și să-i treacă prin experiențe necesare cu care să poată naviga prin viață. Nicoleta și Emil Munteanu, fondatorii revistei Alecart și organizatorii întâlnirilor omonime din cadrul Festival Internațional de Literatură și Traducere - FILIT, cred că aceste evenimente extra școală „sunt mai importante decât olimpiadele”. Crede și sistemul educațional românesc același lucru?
Ce înseamnă o relație toxică și de ce ne e atât de greu să ne retragem din ele? Am pornit să explorez răspunsurile plecând de la experiența mea de adolescentă, am vorbit cu tinere care au trecut și ele prin asta, am citit studii și cărți și am discutat cu psihoterapeuta Silvia Guță. Răspunsul stă tot în educarea noastră.