Absolventă de studii de literatură la Gordon College, Massachusetts. A fondat la Lupeni, Hunedoara, Fundația Noi Orizonturi și din 2014 a fondat și Biblioteca Copiilor „Din loc în loc”, o mică bibliotecă privată pentru copii.
V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
Un profesor de matematică și un expert în evaluare și analize educaționale au explicat, pentru Școala 9, de ce eliminarea tezelor poate fi cel mult o soluție de avarie, nu o normă. În acest timp, peste 300.000 de elevi spun că tezele sunt stresante și cer înlocuirea lor cu un test sumativ, fără ca nota să fie trecută obligatoriu în catalog.
Aproape 4.000 de elevi învață anul acesta, în echipe, alături de învățători și arhitecți voluntari, să descifreze un oraș sau un sat și să construiască o comunitate.
