V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
„Părinții din ziua de azi trebuie să lucreze ca și cum n-ar avea copii și să crească copii ca și când nu ar lucra”, spune Ioana Axinte, CEO și cofondatoare One Learning. Cu o experiență în crearea de proiecte educaționale în Marea Britanie, Ioana împreună cu trei prieteni specialiști în IT și dezvoltare profesională, s-au gândit la o soluție ca să-i facă pe părinți și copii să petreacă un timp de calitate împreună. Practic, aleg cât timp au la dispoziție, tema și apoi scutură telefonul și primesc instrucțiunile. ONE Learning a câștigat o finanțare de 7.000 de euro în cadrul competiției Innovators for Children, accelerator pentru start-up-urile din domeniul educației.
INVESTIGAȚIE. „Erau oameni care dădeau examenul de șapte ani”, povestește unul dintre studenții Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De ani de zile, generații întregi de studenți pică sistematic la examenele profesoarei de engleză Daniela Doboș.