Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
Au trecut vreo 13 ani de când părinții le-au trimis într-un centru de plasament din Galați, își amintesc Miruna și Carmen. La 17 ani, adolescentele se întreabă cum va fi viața lor după ce vor ieși din sistemul de protecție socială. În toată această perioadă, s-au întâlnit cu mama lor, care n-a fost de acord ca gemenele să fie adoptate. „Când voiam să mergem acasă vara, ne lua. Am vrut să fim acolo, nu conta că nu aveam ce mânca”, ne-a povestit Miruna în tabăra Asociației Ajungem Mari pentru adolescenții din centre. La mai multe ateliere, tinerii au învățat despre emoții, relații și cum să-și gestioneze banii.
În 2015, au implementat un program național de tichete valorice ca părinții să-și dea copiii la grădiniță. Abia când au mers prin țară să vadă cum merg lucrurile, au realizat ceva ce nu observaseră până atunci: grădinițele nu aveau cărți pentru copii. De atunci au pornit mai multe programe pentru încurajarea lecturii, întinse pe toată țara, care nu-i privesc doar pe oamenii școlii, ci și pe cei din comunitate. Am vorbit la REZOLVAT cu Maria Gheorghiu, cofondatoarea organizației OvidiuRo, despre cum formezi cititori.