În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Acum 136 de ani, un medic român redacta un manual de igienă pentru oamenii de la sate, fiindcă „tăranii suntu rădăcina arborelui naționalu”, potrivit moto-ului cărții. Atunci speranța de viață nu atingea 40 de ani. Medicul vorbea despre importanța aerului curat, despre alimentație și efectele alcoolului și fumatului la copii și tineri. Nimic despre sănătatea reproducerii. Dar era 1885. Astăzi, milionarul Richard Branson a revenit după primul zbor turistic în spațiu, în timp ce ultima găselniță a parlamentarilor români pentru a antrena dezbaterea publică este dacă să numim educația sexuală educație sanitară sau nu.
În jur de 150 de mii de contestații s-au depus în ultimul deceniu pentru lucrările de la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a și aproape 350 de mii în ultimii șase ani la Bac, potrivit raportărilor anuale făcute de Ministerul Educației. În acest context, am încercat să înțelegem în ce măsură elevii din România ar putea beneficia de un sistem de evaluare cu itemi obiectivi, care să le măsoare riguros abilitățile și cunoștințele. Așa cum sunt testele internaționale PISA spre ale căror rezultate se uită o lume întreagă și pe baza cărora se pot face comparații între țări.