De sărbători dăruim pentru că iubim, pentru că prețuim, pentru că vrem să oferim bucurie și sentimente. Darurile sunt, în fond, materializări concrete ale sentimentelor noastre. Dacă vrem însă să condamnăm ceva, putem condamna ploconul. Ploconul, care etimologic se referă la un cadou oferit ca recunoaștere a suzeranității, deci a unei superiorități dominatoare și care în Țările Române a ajuns să desemneze un bir, de fapt, un cadou devenit obligatoriu.
Laura Stifter (29 de ani) este profesoară de religie la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București. Singura nevăzătoare din cancelarie. Deficiența de vedere ar fi putut să-i fie o piedică în a-și urma visul de a fi profesoară, mai ales că mulți o trimiteau la catedră într-o școală specială. Nu a renunțat. Astăzi predă religia prin dezbateri libere pe teme despre moralitate și își dedică restul timpului să militeze pentru incluziune.
Adriela Praf, azi elevă în clasa a zecea în Vălenii de Munte, s-a pregătit la engleză cu o liceană de la Colegiul „Gheorghe Lazăr” din București. Au început în perioada pandemiei, prin intermediul proiectului MOV – Meditații oferite de voluntari – a Asociației „Lume bună”. Astăzi este și ea meditatoarea unei eleve de clasa a șaptea din Sinești, Iași. Zeci de elevi, majoritatea din București, alcătuiesc această rețea de meditatori pentru alți elevi de la sate. Iar progresele se văd în catalog și în încrederea în sine.