Eseu. Școala românească ne stinge scânteile și ne taie aripile. Ne agită în sus și-n jos până devenim amețiți, ne pune unii împotriva celorlalți într-o competiție absurdă și ne face să ne desconsiderăm atunci când greșim.
Pentru cei norocoși care nu au de dat Bacul în a doua sesiune, e încă vacanță, deci relaxare, timp petrecut cu prietenii pe malul mării, în Costinești sau Vama Veche. Nu departe de ei sunt trei adolescente britanice care decid să sărbătorească în Grecia finalizarea examenelor de liceu. Le așteaptă o vară a petrecerilor, alcoolului și experiențelor sexuale. Ce ar putea merge rău? (Dacă vei continua să citești, SPOILER ALERT!)
Cu ocazia Zilei Mondiale a Educației, mulți parlamentari români s-au înghesuit la urări și urale pe preferata platformă de socializare și mai nou de guvernare, Facebook. Doar moțiunea de cenzură și implicita criză guvernamentală au mai domolit din avântul cu care politicienii au adresat ode profesorilor, elevilor și părinților acestora. Dacă ne uităm, însă, la modul în care aceștia legiferează, o să ne putem întreba: le place cu adevărat școala asta pe care se tot înghesuie să o reformeze? Iată ce se mai întâmplă în Parlament cu privire la școală, în timp ce ochii tuturor sunt îndreptați în altă parte.